Tu de ce nu îţi poţi îndeplini visele?

Nu te-ai întrebat niciodată care e diferenţa dintre tine şi cei care îşi realizează visele? Ce crezi că au ei în plus? Eu mereu mi-am pus această întrebare.

Diferenţa e în primul rând una de perseverenţă. Ei pot pentru că nu renunţă niciodată, pentru că au un vis măreţ în care îşi investesc toată energia, tot timpul. Şi chiar dacă nu le reuşeşte din prima, ei nu renunţă, nu se lasă doborâţi de obstacole şi mai ales nu se sabotează niciodată singuri aşa cum fac eu, cum faci tu. De ce nu reuşeşti şi tu? Pentru că nu ai răbdare, pentru că te descurajezi la primul eşec, renunţi, te consolezi cu gândul că aşa a fost să fie. Greşeşti pentru că mereu încerci să mergi pe acelaşi drum spre visul tău. Nu ştii că trebuie să faci mai mult ca până acum pentru a evolua, a obţine mai mult. Când vezi că nu merge într-un fel, trebuie să schimbi tactica, să o apuci pe altă cale.

Să nu crezi ca mine că numărul viselor sau măreţia lor e piedica ce stă în calea împlinirii lor. Chestia e că dacă ai mai multe vise trebuie să le îndeplineşti pe rând. Să le îndeplineşti într-o anumită ordine, în funcţie de importanţa lor sau de resursele de care beneficiezi. E evident că dacă vei încerca să le îndeplineşti pe toate în acelaşi timp vei eşua.

„Chiar îmi doresc asta?”

Altă întrebare pe care trebuie să ţi-o pui inainte de a începe să lucrezi la îndeplinirea visului tău e următoarea: „Chiar îmi doresc asta? Sunt dispus să fac totul pentru a obţine ceea ce îmi doresc?”. Pentru că de multe ori credem că ne dorim ceva şi de fapt nu e decât un moft. Şi-atunci, fiind doar un moft, nu o necesitate, normal că nu ne dorim acel lucru chiar atât de tare, deci nu vom face tot ceea ce ne stă în putere pentru a-l obţine, deci vom da greş. Nici măcar nu vom afla că de fapt am eşuat tocmai pentru că nu era ceva ce ne doream din tot sufletul.

Foarte important, poate chiar cel important e ce anume eşti dispus să faci pentru a transforma visul în realitate. Pentru că de cele mai multe ori nu există jumătăţi de măsură, cale de mijloc. Ori faci totul pentru visul tău şi atunci îl vei îndeplini, ori nu faci nimic, iar a face doar anumite lucruri, a nu face compromisuri nu e un drum spre succes. Majoritatea celor care şi-au împlinit visul au făcut totul pentru a reuşi. Au făcut compromisuri (chiar dacă nu recunosc), au făcut sacrificii enorme. Femeile care şi -au dorit să fie modele au renunţat la plăcerea de a mânca, şi-au riscat de multe ori chiar sănătatea pentru a avea anumite măsuri (nu zic că e bine, zic doar că ele au ştiu ce îşi doresc, ce le face fericite şi pentru asta au sacrificat anumite asepecte ale vieţii lor). Cei care au pus cariera pe primul loc au sacrificat viaţa de familie, iubirea. Alţii au ales să facă ceea ce le place chiar dacă au venituri mici, chiar dacă au atras critici.

La schimb?

Oamenii cred că pot obţine ceva de la viaţă fără a da nimic în schimb. Nu-i deloc aşa. Când obţii ceva, trebuie să renunţi la altceva, sau ţi se ia. E pur şi simplu o lege a naturii, făcută pentru a menţine echilibrul. De aceea nu e om care să le aibă pe toate. Unii au puţin din fiecare, alţii au ceva foarte mult şi altceva foarte puţin.

Aşa că trebuie să ne gândim bine şi la acest aspect. Ce sacrificii suntem dispuşi să facem pentru visele noastre? Se merită? De multe ori preţul care trebuie plătit pentru un vis pare mult prea mare, mai ales când implică sănătatea sau familia. Dar totuşi… eu cred că cel mai important lucru e să fi fericit. Iar dacă un anumit lucru te face fericit, fă-l! Dacă îndeplinirea unui anumit vis e ceea ce te face fericit, luptă pentru acel vis! Cum i-am spus şi mamei: eu aş prefera să trăiesc până la 30 de ani dar să trăiesc aşa cum vreau, să fac ce vreau, să fiu fericită, fără să zic mereu ceva de genul: „asta nu pot pentru că nu trebuie, asta nu pentru că îmi face rău, asta nu pentru că vai doamne ce vor zice vecinii…”. Decât să trăiesc până la 80 de ani, sănătoasă, fără probleme aparente, fără griji, dar o viaţă plină de restricţii, o viaţă lipsită de vise la care am renunţat de teamă, o viaţă în care nu am luptat pentru visele mele din cauza că n-am avut destulă încredere în mine, din cauza că nu am vrut să sacrific nimic… Ce viaţă e asta? Degeaba aş trăi aşa… Mi-ar fi viu trupul,dar sufletul putrezit, mort.

„Nu mi-e frică, nu mi-e frică de Bau-bau!”

Şi că tot am menţionat teama, să nu uităm că de cele mai multe ori chiar teama ne opreşte de la îndeplinirea unui vis. Teama că ceea ce vrem e imposibil, că e prea greu, că nu vom fi în stare să luptăm pentru el. N-avem încredere în noi, în forţele noastre (poate că am greşit de multe ori, poate că nu suntem încurajaţi destul, înţeleşi, sprijiniţi) şi-atunci nu îndrăznim să facem nimic de teamă că vom da greş. Ne e teamă de eşec, ne e ruşine, de parcă nu ar fi ceva normal, de parcă nu toţi oamenii ar trece prin aşa ceva. (această teamă de a nu greşi îşi are orginea într-un caracter perfecţionist… care e departe de a fi ceva pozitiv).

Hai să luptăm pentru visele noastre, să nu lăsăm teama să ne stea în cale! Nu lăsa pe nimeni să îţi fure visele, nu-i lăsa să îţi spună că sunt imposibile sau că tu nu poţi face un anumit lucru. Nu te da bătut. Cu cât numărul de încercări (de a-ţi îndeplini visul) e mai mare, cu atât mai aproape eşti de îndeplinirea lui.

„Eh, las pe mâine ce pot face azi!”

Uneori doar greşind vei învăţa calea cea bună spre succes. Şi mai ales nu AMÂNA… nu spune niciodată DE MÂINE o să fac. Un lucru pe care îţi propui să îl faci începând de mâine e cea mai sigură cale sprea a nu reuşi. Nu există mâine, există doar azi,acum. Începe chiar în secunda asta să faci ceva pentru visul tău. Cu răbdare, cu paşi mici.

Cel mai important lucru de care ar trebui să ţii cont atunci când porneşti spre visul tău e că: „Singurul care te poate opri de la realizarea viselor tale – eşti tu.” Nu ai nevoie de lampa lui Aladdin pentru asta, sau mai ştiu eu ce formule magice.

Şi foarte important… Să nu crezi niciodată că ceea ce ai obţinut vei păstra pentru totdeauna. Munceşti pentru a obţine ceva, dar trebuie să munceşti şi pentru a-l păstra.