“Dorința de a învinge este importantă, însă dorința de a te pregăti este vitală.” – Joe Paterno
În sport, ca și în viața de zi cu zi, antrenăm abilități, cultivăm talente, le supunem la probă și, în funcție de realizarea obiectivului pe care ni l-am propus, catalogăm aceste rezultate ca fiind succese sau eșecuri. Suntem învingători sau învinși. De multe ori ne întrebăm ce anume face diferența…”Cum am putut să pierd un meci/un job/o promovare etc. la cât de bun sunt și, culmea, îmi spun și ceilalți același lucru?” Simpla conștientizare că ai niște calități/abilități/talente este foarte bună și necesară, însă doar asta nu te va ajuta să le dezvolți. Vei rămâne mereu cu frustrarea: ”cum de nu reușesc să…dacă sunt atât de bun?” Abia atunci când ești dispus să depui efort să-ți dezvolți calitățile, să ți le antrenezi, să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai capabil ca azi, vei observa, aproape cu uimire, că rezultatele încep să apară și să fie remarcabile.
În articolul anterior descriam mentalitatea flexibilă/versus/mentalitatea rigidă, modul în care acestea pot fi recunoscute și căile diferite pe care le putem parcurge (cu rezultate, și ele, diferite) abordând una sau alta dintre aceste mentalități.
Carol S. Dweck, autoarea cărții Mentalitatea învingătorului, propune câteva metode prin care putem cultiva mentalitatea flexibilă, ca părinți, profesori, antrenori.
- Fiecare vorbă adresată copiilor noștri și fiecare acțiune dinspre părinte spre copil poartă în ele un mesaj. Ascultă ce le spui copiilor tăi și acordă atenție mesajelor pe care le transmiți. Sunt mesaje precum: ”ești deștept; arată-le ce poți!” sau ”apreciez tare mult faptul că ai avut răbdare și stăruință de a rezolva până la capăt problema aceea dificilă”?
- Cum folosești laudele? Amintește-ți că lăudarea inteligenței sau a talentului copiilor, pe cât e de tentantă, pe atât transmite un mesaj asociat mentalității rigide. Fragilizează încrederea și motivația copiilor („Dacă tot sunt atât de deștept, de ce să mă mai obosesc să-mi fac temele? Oricum știu să le fac”). E mai bine să te concentrezi pe procesele pe care le folosesc copiii– strategiile, efortul, alegerile lor. Exersează laudele care vizează aceste procese.
- Privește-te și ascultă-te cu atenție atunci când copilul tău face o greșeală. Criticile constructive reprezintă un feedback care îl ajută pe copil să înțeleagă cum să repare ceva. De câte ori nu auzim replici de tipul: ”ai greșit; nu ești bun de nimic!” Cu siguranță știe și el că a greșit. Arată-i ce a greșit și cum poate face să corecteze greșeala. La sfârșitul fiecărei zile, notează criticile constructive și laudă efortul pe care l-a făcut copilul tău.
- Deseori părinții stabilesc țeluri spre care să se orienteze copiii lor. Amintește-ți faptul că dacă ai un talent înnăscut, acesta nu servește neapărat ca bază a unui țel. Extinderea abilităților și cunoștințelor, da. Acordă atenție mare scopurilor pe care le stabilești pentru copiii tăi.
- Dacă ești profesor, ține cont de faptul că standardele scăzute nu cresc respectul de sine al elevilor. În egală măsură, nici ridicarea standardelor nu o face, dacă nu le oferi elevilor moduri de a le atinge. Caută să prezinți temele într-un cadru flexibil și să le oferi elevilor feedback pe proces. Cred că-ți vor plăcea rezultatele.
- Ai tendința să îi consideri pe elevii tăi cei mai slabi ca fiind incapabili să învețe bine vreodată? Ei se consideră proști? Ar fi bine să descoperi ce nu înțeleg și care sunt strategiile de învățare care le lipsesc. Marii profesori cred în dezvoltarea talentului și a intelectului și sunt fascinați de procesul de învățare.
- Ești un antrenor cu mentalitate rigidă? Te gândești, înainte de orice, la palmaresul și reputația ta? Ești intolerant la greșeli? Crezi că dacă-ți critici jucătorii, îi motivezi? Poate că tocmai asta este ceea ce-i blochează pe sportivi. Cultivă-ți mentalitatea flexibilă! În loc să pretinzi meciuri fără greșeli, cere implicare deplină și efort total. În loc să judeci sportivii, arată-le respect și antrenează-i așa cum au nevoie pentru a se dezvolta.
