5 moduri în care scrisul mi-a schimbat viața
În septembrie 2006 am început să scriu aproape zilnic pe un blog. Pe vremea aceea aveam vârsta de 15 ani. Ce putea să scrie un copil de 15 ani zi de zi?
Păi scriam despre ce făceam la liceu, despre transportul în comun (care mă enerva), despre problemele adolescenților și tot felul de alte lucruri care acum mi se par incredibil de neinteresante, dar atunci mă preocupau 100%.
În fine, în acest 6 ani de scris aproape zilnic am învățat o groază de lucruri. Viața mea s-a schimbat radical. Și se schimbă, într-un sens pozitiv, în fiecare zi în care mă așez la birou și scriu – indiferent de ce scriu.
Mai jos sunt 5 moduri în care scrisul mi-a schimbat viața. Și, sincer, îți recomand să te apuci de scris. Chiar dacă nu pe un blog public. Și un jurnal pesonal e bun. Dar scrie. Scrie cât de mult poți. Orice poți. Te va ajuta în viață în moduri neașteptate.
Iată, deci, cele 5 moduri în care scrisul mi-a schimbat viață:
1. Nu mai am blocaje în gândire.
Pur și simplu nu mă blochez. Sau o pățesc foarte rar. Fiind nevoit să scriu mereu ceva nou pentru blogul meu, am învățat într-un mod pe care nu știu să-l explic să vin mereu cu subiecte noi de texte.
Cumva m-am „antrenat” să nu mai am blocaje în gândire. Să nu mai am blocaje, de fapt, în general. Scriind ani la rând am devenit un om mult mai creativ. Am o stare mentală creativă și orientată către găsirea de solutii noi.
Și n-am observat această abilitate dobândită până acum 2-3 ani, când am realizat cât de mult mi s-a schimbat modul de gândire.
2. Știu să-mi argumentez punctele de vedere.
Pe internet e foarte ușor să-ți scrii părerea. Și pe internet, adesea, comentariile nu sunt argumentate. Chiar și în viața de zi cu zi observ că oamenii, în majoritatea lor, indiferent de vârsta lor, nu știu să-și susțină un punct de vedere.
Nu au fost „antrenați” să facă asta.
Ei bine, scriind 6 ani la rând am dobândit abilitatea de a găsi cu ușurință metode de a-mi susține punctele de vedere. Și asta nu mă ajută doar în scris, ci în viață de zi cu zi. În certurile de zi cu zi. La piață chiar. Sunt un om mult mai rațional, aș zice.
3. Mă pot exprima cu ușurință.
Atât în scris, cât și-n vorbire. Einstein avea o vorbă: zicea că pentru a verifica dacă ai înțeles ceva, încearcă să explici altui om acel ceva.
Cu alte cuvinte: ca să poți să explici cuiva, trebuie să știi foarte bine despre ce vorbești.
Scriind vreme de 6 ani se pare că am dobândit abilitatea de a mă exprima cu ușurință maximă mai ales când vorbesc despre subiecte care mă pasionează sau interesează într-un mod special. Dar, da, pot să mă exprim cu ușurință chiar și în situații spontane. Lucru neașteptat, pentru că acum ceva ani eram un timid incurabil.
4. Nu-mi mai caut cuvintele.
Pentru că ele vin. Tind să cred că în această perioadă în care am scris destul de mult am dobândit un vocabular mai vast. Nu prea am momente în care, mai ales în vorbire, să nu-mi găsesc cuvintele. Și totodată ideile „aleargă” de la creier la gură sau la degetele cu care tastez pe tastatură cu o viteză și o ușurință neașteptată.
Îmi amintesc vremurile in care, în față calculatorului, stăteam uneori și 30 de minute, blocat, neștiind cum să-mi termin o frază.
5. M-am transformat într-un scriitor și vorbitor (mai) bun.
Desigur, pot fi mult mai bun. Dar crede-mă, nu m-ai văzut când avea 15 ani. Cel mai timid om din univers! Cel mai tăntălău. Cel mai încet în gândire. Cel mai lipsit de vocabular! Eu eram.
Exercițiul m-a făcut mai bun. Am scris cât de mult am putut, cu pasiune și cu plăcere. Și acum pot să scriu cu ușurință. Și de la an la an devin tot mai bun.
A scrie e un exercițiu excelent pentru orice om. Te face, per total, un om mai bun în foarte multe domenii.
Totodată, de când am blogul, din 2006, am cunoscut o groază de oameni frumoși, care m-au ajutat de nenumărate ori în viață. Am vizitat o groază de locuri datorită blogului meu. Am câștigat bani prin el. Mi-am cunoscut prima prietenă cu care am avut o primă relație serioasă.
Mie, scrisul, prin blog, mi-a schimbat viața într-un mod foarte neașteptat și incredibil de pozitiv.
Și singurul sfat pe care pot să-l dau oricui acum este să se apuce de scris. Repet: nu neapărat pe un blog. Oriunde. Pentru el. Să scrie. Să își pună ordine în gânduri și să scrie. Ca exercițiu. Cât de des poate. Preferabil chiar zilnic.
Deci, te apuci de scris? Sau scrii deja? Lasă-mi un comentariu mai jos.
Au mai scris despre cum le-a schimbat scrisul viața până acum: Mihaela
