Societatea modernă impune o restricție socială a iubirii. Iubirea este una dintre emoțiile de bază, ca și furia, durerea, teama, plăcerea. Religiile și codurile morale îngrădesc iubirea și o definesc ca fiind ceva diferit de emoție, dându-i un sens mult mai larg, de angajament, iubire eternă. Societatea ne învață să nu trăim experiența iubirii pentru că ea angajează, este periculoasă și conține o amenințare.
În principiu, prin privarea de iubire se reușește o penurie afectivă care este mult mai eficace în controlarea comportamentului uman decât brutalitatea și pedepsele.
Nu da semne de recunoaștere în mod deschis
Vouă pot să vă spun: “am un prieten deosebit de frumos. Este inteligent, misterios, cald, are simțul umorului. Am încredere în el. Sunt mândră că sunt prietena lui și sunt fericită când îmi acordă atenție.” Credeți că lui am curaj să-i spun toate acestea? Categoric nu, sunt sigură că le-ar interpreta ca pe o „invitație sexuală.” Mai ales că eu sunt femeie și el este bărbat, deci complimentele sunt și mai dificil de pronunțat.
Copiii nu trebuie complimentați pentru că se răsfață, este și o vorbă: „copilul să-l pupi doar când doarme!”
La serviciu nu este deloc diferit: „dacă le-aș spune angajaților că sunt buni, sigur ar aștepta o mărire de salariu, așa că mai bine nu zic nimic.”
Nu primi semne de recunoaștere în mod deschis
Atunci când colega mea mi-a spus că arăt foarte bine în rochia bleu, răspunsul a venit prompt: „asta? Este o cârpă veche!”
Interdicția de a primi mângâierile care ne-ar aduce plăcere se traduce în neîncredere, devalorizare. Le credem nesincere, interesate. „Unde vrea să ajungă?” sau „Ce o să-mi ceară?” Asta e ceea ce-mi trece prin cap atunci când primesc un compliment.
Nu solicita semne de recunoaștere atunci când ai nevoie
La interdicția de a da și de a primi se adaugă interdicția de a cere. Suntem învățați să așteptăm ca ceilalți să ghicească că vrem o mână de ajutor, că avem nevoie de o mângâiere sau că ne-ar face plăcere să ne remarce noua coafură. Dacă ghicitul nu merge apelăm la modul de reproș: „nu observi niciodată nimic!”
O să spun: „sunt obosită, nu mai pot. Mai am și vasele de spălat și mai am de scris și un articol în seara asta, așa că nu o să ajung să-mi văd serialul preferat.” Eu aș vrea de fapt ca el să mă ia în brațe, să îmi admire capacitatea de muncă și de organizare. M-ar încânta nespus să spele el vasele cât timp eu scriu, ca să pot vedea apoi filmul. Dar el ridică din umeri și răspunde: „nu ai decât să lași vasele pe mâine!”
Nu, nu este un mitocan. El nu face altceva decât să aplice prima dintre regulile de economie, interdicția de a da.
În situația asta eu sunt cea care ar trebui să învăț să-mi exprim cu claritate solicitările, fără să aștept ca ceilalți să le ghicească.
Nu refuza semnele de recunoaștere care nu-ți plac
Aceasta este poate cea mai păgubitoare dintre regulile de economie.
Atunci când nu este posibil să obții semne de recunoaștere pozitive, vei căuta să le obți pe cele negative. Se știe că copiii preferă să fie certați decât să fie ignorați. Acest lucru este valabil și pentru adulți. Vom provoca dispute dacă avem nevoie să primim atenția care nu ni se oferă.
Știm bine că atunci când ne este sete bem apă chiar și din mocirlă.
Anumite mângâieri ascund critici voalate: „este o frumoasă reușită pentru cineva care a plecat de atât de jos.”
Deasemenea, complimentele comparative sunt și ele înveninate: „sunteți cea mai frumoasă femeie din acest grup” – incită la competiție.
Mai sunt și semnele de recunoaștere sincer pozitive, dar care ne validează într-un mod necorespunzător: „m-am săturat să mi se spună că sunt frumoasă, mi-ar plăcea să fiu apreciată și pentru altceva.”
E bine să învățăm să refuzăm aceste stimulări inadecvate sau chiar distructive pentru a ne proteja identitatea.
Nu îți acorda semne de recunoaștere
Nu suntem autorizați să ne recunoaștem și mai ales să vorbim despre calitățile noastre. Dacă am face-o am fi catalogați drept îngâmfați.
Din aceste cinci reguli de economie a mângâierilor decurg regulile de gestiune optimală a semnelor de recunoaștere:
Să știi să oferi: fiecare stimulare pozitivă reprezintă sănătate, bucurie de a trăi, motivație și încredere în sine pe care o semănați. Numai pentru asta și merită să vă depășiți timiditatea pentru a îndrăzni să formulați și mai ales să adresați cuiva un compliment.
Să știi să primești: învățați să folosiți formula magică foarte simplă „mulțumesc”, fără alte comentarii, atunci când vi se face un compliment.
Să știi să ceri: Definiți-vă nevoile, exprimați-le și încetați să credeți că deranjați atunci când cereți, pentru că numai cerând îi faceți celuilalt serviciul de a-i permite să ofere.
Să știi să refuzi: Nu este nimic bun pentru voi în criticile celorlalți. Pentru a refuza devalorizările, pronunțați cu voce tare formula foarte simplă și eficace: “este părerea ta, nu și a mea.”
Să știi să îți oferi: Tratați-vă ca pe cel mai bun prieten al vostru. Tot ceea ce vă oferiți vouă înșivă îi descarcă pe ceilalți de obligația de a o face pentru voi, asigurându-vă în același timp o autonomie securizantă și confortabilă.
To do list:
- Oferă un compliment sincer și simplu primei persoane care-ți iese în cale.
- Răspunde doar cu mulțumesc primului compliment care vine spre tine, indiferent din partea cui vine.
- Recunoaște ce îți lipsește în momentul ăsta și cere-i persoanei care e în preajma ta să te ajute.
- Refuză o critică spunând „este părerea ta, nu și a mea.”
- Fă o listă cu cinci calități pe care le ai. Ia-o cu tine peste tot!
Poți citi articolul integral pe Comunitatea lui Motivonti >
Acest articol fost scris special pentru Comunitatea lui Motivonti – o platformă închisă în care punem în legătură oamenii de specialitate cu membrii comunității, oferim reduceri la toate evenimentele noastre și ale partenerilor și trimitem zilnic un SMS motivațional. Dacă vrei să te alături comunității noastre, ca să nu ratezi alte articole pe care le publicăm exclusiv în comunitate, citește mai multe aici.
