Oricine găseşte motiv de a critica la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el. – La Rochefoucauld
Încă din fragedă pruncie am fost învăţaţi că anumite lucruri sunt frumoase sau urâte. Fetiţa savurează orice moment în care poate defila în hainele şi încălţările cu toc ale mamei. Câteodată mai pune mâna şi pe farduri. Băieţelul are atitudinea “de barbat” pe care i-o insuflă tatăl.
Cu puţin timp în urmă, fiica mea în vârstă de 8 ani mi-a spus: “Mami! Sunt oameni frumoşi şi oameni urâţi. Tu eşti aşa şi aşa.”
Până şi copiii fac o selecţie instinctivă între ei. Sunt foarte tranşanţi. Consideră ca lucrurile sunt doar de două feluri: frumoase sau urâte; bune sau rele.
Adulţii în schimb, prin exerciţiu învaţă să-şi ascundă opinia în ceea ce priveşte exteriorul celorlalţi.
Fiecare avem propriile criterii de selecţie a frumosului şi de condamnare a urâtului. Pe mine m-a învăţat mama o vorba: dacă ţie nu îţi place, nu înseamnă că nu e bun. Aşa am învăţat că nu trebuie să spun că nu e bun sau frumos, ci că nu îmi place mie sau că nu e pe gustul meu. Deşi ea se referea la mâncare, cred că e o regulă valabilă şi pentru aspect.
Cam cât de tare contează aspectul în relaţiile dintre oameni? Şi nu mă refer la relaţiile cu caracter matrimonial, ci la orice fel de relaţii. De servici, de exemplu. Sau de prietenie. De socializare.
Am învăţat că la birou trebuie să avem o anumită ţinută. La sala de sport alta. La teatru sau la operă alta, la film, în parc, la întâlnire, acasă… Alta. Alta şi alta. Asta pentru că avem anumite percepţii despre cum trebuie să arătăm. Asta pentru că ASPECTUL CONTEAZĂ!
Sa iti urmezi viata dupa parerile altora nu este decat o sclavie! – Lawana Blackwell
Prima impresie…
Implicit şi prima impresie contează. În ce se constituie prima impresie? În primul rând în impactul vizual. Apoi în atitudine.
Presupun că marea majoritate dinte voi, cei care citiţi aceste rânduri, aţi fost macar o dată în viaţa voastră la un interviu pentru un job. Nu stiu în ce măsură aţi remarcat, dar la prima vedere aţi fost “filmaţi” pe de-a-ntregul, chiar înainte de a saluta. Dacă aspectul nu corespunde, de cele mai multe ori interviul este foarte scurt şi fară un raspuns favorabil.
Haideţi să luam altă situaţie: într-un cerc de cunoscuţi vă este prezentată o persoană al cărui aspect vă displace. Nu-i aşa că nu creaţi posibilitatea unei discuţii cu persoana respectivă?
Până şi într-o minimă conversaţie contează aspectul. S-a creat un cult fetişist al frumuseţii. Suntem victimele propriilor noastre vicii si prejudecăţi.
Este trist, dar foarte adevărat. Puţini sunt cei care ştiu să se detaşeze şi să vadă iniţial altceva decat aspectul exterior.
Fii un pic sincer şi gândeşte-te de câte ori ai făcut o oarecare selecţie a oamenilor după criterii de frumuseţe. Uită-te la oamenii din jurul tău şi vezi cum sunt cei care te înconjoară. Sunt frumoşi sau urâţi? DE CE? Apoi uită-te la tine. Tu cum eşti? Un OM FRUMOS sau un OM URÂT? În ce constă frumuseţea ta? Ia mai gândeşte-te o dată…
9 răspunsuri
Ador sinceritatea copilaşilor! „Mami, tu eşti aşa şi aşa!”.
Sor-mea nicio clipă n-a ezitat să-mi amintească de faptul că-s un om urât pentru că am „Bube pe faţă.” …
:))
Mi se pare foarte aiurea toata chestia cu aspectul, dupa parerea mea nu ar trebui sa conteze asa de mult. Toti suntem frumosi, in felul nostru, nu numai prin ce purtam sau cum ne aranjam parul ci dupa cum ne comportam. Eu una cred ca toti prieteni mei sunt frumosi si toate persoanele din jur. Doar parerea despre mine e mai proasta ;))
Frumosul e in fiecare dintre noi,insa nu e observat de toti.
Cam asa spunea Iorga. Nu imi aduc aminte daca astea sunt exact cuvintele lui… insa am pastrat esenta.
Corina,
tocmai asta este ideea…ca frumosul este in noi (cum spune Stefan in citatul lui), numai ca unii nu tin cont de asta.
Cred ca aceia sunt oamenii cu adevarat urati.
Si de ce ai o parere proasta despre tine? Aspectul tau nu te satisface? Dar tu despre tine ca om ce crezi? Ia gandeste-te care este adevarata ta frumusete?
Oamenii au in ei si rautatea si bunatatea. Depinde doar de fiecare cum alege sa fie.
Pana la 30 ani pentru ca eram complexata de cum aratam si prea putine informatii ,ii vedeam si ii catalogam pe cei din jur dupa frumusetea exterioara .Intre timp am scapat prin informatii acumulate, de complexul meu si am inceput sa vad la ceilalti o alta frumusete ,frumusetea sufleteasca ,de atitudine ,cea exterioara deja nu mai ma intereseaza ,mai ales ca ea este trecatoare .
Frumusetea din noi este cea ce trebuie sa vedem .
„Unii oameni indiferent cat de batranii sunt niciodata nu isi pierd frumusestea. Au mutat-o din fetele lor in inimile lor” – Martin Buxbaum
„Frumuseţea
Fără să provoace zarvă,
Conţinând în ea misterul,
Frumuseţea e o armă!!!
Ce ascunde caracterul!”-Constantin Paun
Toata lumea este frumoasa in felul ei. Frumusetea nu tine doar de aspectul fizic, poate fi si interioara, sufleteste.
Toata lumea spune ca „frumosul este in noi”, „aspectul nu conteaza”, etc etc etc…insa cati dintre noi cred asta cu adevarat tot timpul? Fiecare are un mic firicel de ipocrizie atunci cand afirma acest lucru. Frumusetea este importanta, poate prea importanta, insa trebuie luata ca atare, trebuie sa ne detasam de ea si sa n-o lasam sa ne influenteze personalitatea, caracterul si implicit viata. Nu putem alege felul cum aratam, desi e relativa si chestia asta (putem merge la sala, putem sa ne aranjam frumos si cu stil, putem sa ne punem in evidenta cu putin exercitiu …ceea ce ne face automat mai frumosi si mai atragatori) , dar putem alege ce caracter avem. Acest lucru e cel mai important.
eu din cauza frumusetii (pt ca sunt frumoasa,si ma imbrac ff modest dar cu gust)am pierdut mult in viata si am sa mai pierd….si nu stiu ce sa fac..prietene am avut pt scurta durata….sotul imi taie aripile…apoi e gelozia…si incep sa urasc frumusetea mea pt ca nu masimt bine…