Apropos de copiii mici, tu îţi mai aduci aminte de momentul conştientizării existenţei tale? Mai ţii minte perioada când ai avut revelaţia supremă, când ţi-ai dat seama că eşti şi tu un om, ca mulţi alţii? E destul de interesant să ai o soră mai mică (în cazul meu) sau probabil un copil şi să te gândeşti că el încă nu şi-a conştientizat existenţa.
Zilele trecute Eden, sora mea, aproape că a înţeles ceva ce muuuuuuuuuuulţi oameni nu vor sau nu pot să înţeleagă. Acel ceva numit „legea atracţiei” sau uneori „rugăciune” (şi mai are multe alte denumiri).
A venit şi a început super-entuziasmată să povestească cum pisica, Cita, s-a urcat în pat lângă ea… Şi cum ea şi-a dorit foarte mult ca pisica să se dea jos din pat. Mai mult: chiar s-a întâmplat. N-a fost nevoie să mişte un deget, zice ea. Apoi m-a şocat zicând: „Ştii, dacă-ţi doreşti ceva mult de tot chiar se întâmplă!”.
Ea, acum, fie vorba între noi, a înţeles legea atracţiei. Va creşte mare, şcoala o va „reeduca” şi va uita complet că la un moment dat era convinsă că dacă-şi doreşte ceva destul de tare, acel ceva se va întâmpla. Peste ani o să creadă ca eu, fratele ei, sunt un nebun notoriu care crede într-o lege inexistentă. Îi voi arăta acest text şi îmi va spune că nu-şi aminteşte nimic.
Eden încă nu şi-a conştientizat existenţa. Cel puţin aşa pare şi asta spune psihologia învăţată de mine la liceu.
Concluzia: Nu trebuie să aibă logică. Nu cere explicaţii. Primul pas este să crezi. Priveşte, Eden a pus întrebări întâmplării. Nu a început să întrebe pisica de ce a coborât din pat şi nici nu a venit să mă întrebe pe mine dacă are puteri paranormale. Ea crede. Şi e de ajuns. 🙂
9 răspunsuri
In calitate de mamica, am alta parere.
Cred ca in momentul in care copiii fac deosebirea dintre fete si baieti, se descopera ca indivizi.
Faptul ca ei nu isi pun anumite intrebari denota inocenta, dar si istetime. De obicei pun intrebari atunci cand nu au raspunsuri.
Lumea pe care inocenta lor o creeaza le da multe raspunsuri. Copiii traiesc propria lor poveste in mare parte a timpului.
In cativa ani, pana va face surioara ta sapte ani , mentalul omenirii va evolua schimbandu-si sistemul de valori si toti vor fi constienti de legea atractiei, daca nu lasa-o pe surioara ta sa faca numai clasa intai sa stie sa scrie si sa citeasca, restul nu ii trebuie eventual sa ii arati tu niste logaritmi si cum sa scoata radical dintr-un numar de 12 cifre.
Parerea mea este ca in cativa ani , pana va intra surioara ta la scoala , omenirea va avea alt sistem de valori , iar legea atractiei nu va fi o necunoscuta pentru multa lume chiar va fi aplicata constient de tot mai multa lume.
Daca sistemul de educatie va fi bazat pe pregatirea pentru societate, societate care nu e de partea ta, lasa-o pe surioara ta sa faca numai clasa intai sa stie sa scrie si sa citeasca si retrage-o de la scoala, eventual ii mai arati tu pe urma niste logaritmi si cum sa scoata radical dintr-un numar cu 12 cifre .
Eu cand aveam vreo 10 ani, eram convinsa ca daca alergi repede-repede-repede, ajungi inaintea punctului de la care ai plecat 😀 cred ca se tragea de la serialul „Capcana Timpului” :))
Tot pe la varsta aia am constientizat ca pot sa ma „detasez” atunci cand am facut vreo prostie sau cand aveam vreo problema, ca sa pot sa judec „la rece” 😀
Si cati ani are Eden?
Ariel – 12 ani. 🙂