Te simţi frumos?

Oricine găseşte motiv de a critica la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el. – La Rochefoucauld
Încă din fragedă pruncie am fost învăţaţi că anumite lucruri sunt frumoase sau urâte. Fetiţa savurează orice moment în care poate defila în hainele şi încălţările cu toc ale mamei. Câteodată mai pune mâna şi pe farduri. Băieţelul are atitudinea “de barbat” pe care i-o insuflă tatăl.
Cu puţin timp în urmă, fiica mea în vârstă de 8 ani mi-a spus: “Mami! Sunt oameni frumoşi şi oameni urâţi. Tu eşti aşa şi aşa.”
Până şi copiii fac o selecţie instinctivă între ei. Sunt foarte tranşanţi. Consideră ca lucrurile sunt doar de două feluri: frumoase sau urâte; bune sau rele.
Adulţii în schimb, prin exerciţiu învaţă să-şi ascundă opinia în ceea ce priveşte exteriorul celorlalţi.
Fiecare avem propriile criterii de selecţie a frumosului şi de condamnare a urâtului. Pe mine m-a învăţat mama o vorba: dacă ţie nu îţi place, nu înseamnă că nu e bun. Aşa am învăţat că nu trebuie să spun că nu e bun sau frumos, ci că nu îmi place mie sau că nu e pe gustul meu. Deşi ea se referea la mâncare, cred că e o regulă valabilă şi pentru aspect.
Cam cât de tare contează aspectul în relaţiile dintre oameni? Şi nu mă refer la relaţiile cu caracter matrimonial, ci la orice fel de relaţii. De servici, de exemplu. Sau de prietenie. De socializare.
Am învăţat că la birou trebuie să avem o anumită ţinută. La sala de sport alta. La teatru sau la operă alta, la film, în parc, la întâlnire, acasă… Alta. Alta şi alta. Asta pentru că avem anumite percepţii despre cum trebuie să arătăm. Asta pentru că ASPECTUL CONTEAZĂ!
Sa iti urmezi viata dupa parerile altora nu este decat o sclavie! – Lawana Blackwell
Prima impresie…
Implicit şi prima impresie contează. În ce se constituie prima impresie? În primul rând în impactul vizual. Apoi în atitudine.
Presupun că marea majoritate dinte voi, cei care citiţi aceste rânduri, aţi fost macar o dată în viaţa voastră la un interviu pentru un job. Nu stiu în ce măsură aţi remarcat, dar la prima vedere aţi fost “filmaţi” pe de-a-ntregul, chiar înainte de a saluta. Dacă aspectul nu corespunde, de cele mai multe ori interviul este foarte scurt şi fară un raspuns favorabil.
Haideţi să luam altă situaţie: într-un cerc de cunoscuţi vă este prezentată o persoană al cărui aspect vă displace. Nu-i aşa că nu creaţi posibilitatea unei discuţii cu persoana respectivă?
Până şi într-o minimă conversaţie contează aspectul. S-a creat un cult fetişist al frumuseţii. Suntem victimele propriilor noastre vicii si prejudecăţi.
Este trist, dar foarte adevărat. Puţini sunt cei care ştiu să se detaşeze şi să vadă iniţial altceva decat aspectul exterior.
Fii un pic sincer şi gândeşte-te de câte ori ai făcut o oarecare selecţie a oamenilor după criterii de frumuseţe. Uită-te la oamenii din jurul tău şi vezi cum sunt cei care te înconjoară. Sunt frumoşi sau urâţi? DE CE? Apoi uită-te la tine. Tu cum eşti? Un OM FRUMOS sau un OM URÂT? În ce constă frumuseţea ta? Ia mai gândeşte-te o dată…