Cum să-mi înfrunt temerile?

„Cum să-mi înfrunt temerile?” este o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună orice om. În primul rând pentru că toţi avem temeri, iar în al doilea rând pentru că cu toţii ar trebui să vrem să scăpăm de ele. Eu personal am mai multe temeri – de unele probabil încă nici n-am aflat… în timp ce pe altele le-am trecut în lista celor înfruntate.

O să încep cu două temeri pe care le aveam eu şi voi continua cu temerile pe care probabil le ai tu. La finalul articolului este un sondaj. Hai să vedem de ce ne este cel mai frică.

Povestea mea

Deşi simţeam că îmi plăcea (nu ştiu cum simţeam asta, dar o simţeam) să vorbesc în public, să tin prezentări, să vorbesc la radio (am făcut şi asta) – îmi era frică să fac toate astea. Atât de frică încât vocea mea se schimba, începeam să tremur şi să transpir vizibil şi uneori chiar îmi apăreau lacrimi în ochi. Cine ascultă o emisiune la radio dacă prezentatorul vorbeşte încet şi cu o voce tremurândă? Cine e atent la o prezentare dacă prezentatorul transpiră excesiv şi tremură de abia stă pe picioare? Foarte puţini oameni.

Prima dată când m-am dus la radio mi-a plăcut foarte mult. Am stat în studio şi am urmărit emisiunea: prezentatorul avea un invitat cu care purta o discuţie. Eu trebuia doar să văd cum decurg lucrurile şi să spun după emisiune dacă vreau sau nu să prezint şi eu o astfel de emisiune. Desigur că am zis, în maximă inconştienţă: „Da, vreau! Îmi place!„.

O emisiune mai târziu mă făceam de râs alături de invitatul meu la radio. Vorbeam mai puţin şi mai încet ca propriul meu invitat. A fost groaznic. Abia aşteptam pauzele. Am continuat încă câteva emisiuni la radio şi desigur că lucrurile s-au calmat. Când am văzut că publicul vorbeşte cu mine (printr-un chat) am început să-mi controlez vocea.

Am făcut şi prezentări în faţa a două sute de elevi. Era o prezentare despre ţigări, de ce sunt nocive, nişte statistici, o părere personală etc. E greu ca elev să prezinţi altor elevi motive pentru care nu-i bine să fumezi în timp ce ei toţi, la vârsta adolescenţei fiind, fumau. Repetasem de multe ori prezentarea. O făcusem întâi în faţa câtorva profesori cu emoţii maxime, tremurat şi transpirat. În faţa elevilor a fost mult mai greu. Sala era imensă. Mi-a tremurat vocea, desigur, dar când m-am văzut aplaudat de fumători de vârsta mea am avut un sentiment pe care-l ai destul de rar.

Temerile ţi le înfrunţi înfruntându-le

Da, atât de simplu este. De temeri nu scapi sub nicio formă dacă nu ţi le înfrunţi. Ştiţi cum se tratează arahnofobia (adică frica de păianjeni)? Se tratează cu păianjeni!

Singura modalitate de a scăpa de închisoarea fricii este acţiunea.

– Joe Tye

Ţie de ce îţi este frică?

Îţi e frică să susţii prezentări sau să vorbeşti în public?

Îţi e frică să fii refuzat? (s-a scris aici despre asta)

Îţi e frică să faci schimbări sau să începi un nou proiect, o nouă afacere?

Îţi e frică de eşec? (s-a scris aici despre asta)

De orice ţi-ar fi frică trebuie să înţelegi că doar acţionând cu frică vei scăpa.

De ce să nu-mi ignor temerile?

Este cea mai frecvent întâlnită greşeală când vine vorba de temeri. Oamenii îşi ignoră temerile şi pierd tot felul de ocazii din această cauză. Pe lângă asta mai păţesc şi următoarele:

• Le scade respectul de sine.
• Se simt frustraţi şi lipsiţi de putere.
• Îşi sabotează indirect succesul.
• Duc o viaţă plicticoasă, lipsită de evenimente.

Pe termen lung retragerea nu este cea mai bună abordare a problemei. Înfruntă-ţi temerile din timp! E spre binele viitorului tău.

A fugii de propriile temeri este o strategie sortită eşecului.

– Jeff Keller

Şi sondajul…