Tu simţi nevoia de atenţie?

Probleme cu care se confruntă lumea la ora actuală”.

Fie că recunoaștem sau nu, toți trăim sentimentul ăsta la un moment dat, de cele mai multe ori după o perioadă stresantă sau obositoare. Avem nevoie de energie, de un impuls pentru a ieși din starea respectivă și începem să căutăm soluții. Pentru unii, prietenii par a fi refugiul ideal: să socializeze iar, cât mai mult, cu cât mai multă lume, eventual să cunoască persoane noi, să afle cât mai multe despre ei, să uite de toate lucrurile ce i-au apăsat pe umeri în ultima vreme.

Cam ăsta e tiparul după care mulți, ca să nu zic toți, se ghidează atunci când simt nevoia să scape de rutină sau să se deconecteze de problemele zilnice. E trist că realitatea nu e de fiecare dată așa cum am vrea, moment în care încep să apară frustrările.

Unde e problema?

Simt că trebuie să stabilesc niște lucruri de la bun început: faptul că te bucuri de atenție, afecțiune, iubire, sau altele e un privilegiu, nu o obligație din partea celorlalți.

Nu trebuie să crezi că eşti special în vreun fel şi meriţi tot ce-i mai bun fără să dai nimic în schimb. Nu poţi pretinde ceva ce tu nu oferi. Se poate să supăr pe cineva cu afirmaţiile astea, dar în general îmi place să risc. Nu mi-e ruşine/frică să-mi exprim puctul de vedere, mai ales când vine vorba de subiectul ăsta.

Tot mai mulţi oameni pretind tot mai mult de la alţii, fără a face nimic pentru a merita să primească ceva. Ăsta e punctul de plecare în formarea unor idei şi concepte greşite despre oameni, care pot avea urmări nu tocmai plăcute în viitor dacă nu faci ceva pentru a le schimba; iar cu cât trăieşti mai mult cu o impresie, cu atât îţi e mai greu să o schimbi mai târziu.

Înainte să te întrebi de ce nu primeşti atenţia pe care o aştepţi, gândeşte-te cât ai dat tu până acum. De câte ori ai ajutat necondiţionat, fără să aştepţi nici un fel de răsplata, când ai întrebat ultima oară un prieten ce mai face fără a-i cere nimic după asta? Ăsta ar trebui să fie primul semn de întrebare. În viaţă ar trebui să te ghidezi după următoarea idee: Oferă înainte să ceri! Oamenii au tendința să reflecte emoţiile pe care le primesc de la cei cu care intră în contact. Fii o persoană pozitivă şi vei avea parte de oameni pozitivi în jurul tău.

Concept greșit

Prietenii nu sunt băutura energizantă din care bei că să-ţi poţi vedea în continuare de treaba. N-am inventat eu comparaţia, dar mi se pare genială. Ideea e că afecţiunea nu se ia cu forţa. Afecţiunea o câştigi dacă dovedeşti că o meriţi!

Când mă refer la afecţiune, mă refer la orice formă de atenţie de care o persoană are nevoie: întrebări de genul „ce faci?”, invitaţii la suc, la film, la plimbare, la petreceri. Când vezi că evenimentele amintite mai sus încep să devină tot mai puține, fa-ți o favoare și nu adopta următorul comportament: iei la rând prietenii şi îi suni, le reproşezi că te-au lăsat deoparte, că te neglijează, că nu le mai păsa de tine, că nu te merită, bla bla bla. Reproşurile într-o situaţie din asta nu fac nimic altceva decât să amplifice starea de tensiune; plus că n-ai nici un motiv să te lansezi în acuzaţii: nu e de datoria nimănui să se preocupe de starea ta de spirit – dacă ai nevoie de ajutor învaţă să-l ceri.

Un sfat pe final

Chiar dacă ai ajutat pe cineva în repetate rânduri, nu ai nici un drept să îi reproşezi faptul că nu îţi întoarce favoarea. Am stabilit mai devreme că dacă alegi să dai o mâna de ajutor trebuie să fii total dezinteresat, să nu te gândeşti deloc la recompensă sau la momentul când îţi va fi întors serviciul. E penibil să te dai prieten cu o persoană doar din interes.