Îţi cer ajutorul. Am nevoie de tine, am nevoie de sfatul tău, am nevoie de zâmbetul tău sincer. Am nevoie să fii lângă mine, să mă încurajezi, să mă motivezi, să îmi dai încrederea de sine demult pierdută undeva, în praf.
Ia-mă de mână şi arată-mi viaţa! Deschide-mi ochii în faţa oamenilor care merită. Mergi alături de mine, pas cu pas, în viaţă şi ghidează-mă atunci când eu nu reuşesc. Dă-mi din forţa ta să pot trece peste orice, dă-mi din tăria ta să pot înfrunta pe oricine! Priveşte-mă în ochi şi fă-mă odată să înţeleg că pot mult mai mult de atât.
Trezeşte-mă din visarea asta, adu-mă cu picioarele pe pământ şi dă-mi două „palme” să pot vedea viaţa cu ochii realităţii. Nu mă lăsa singură pentru că oamenii sunt răi şi tind să vreau continuu să le fac bine uitând astfel de mine. Fă-mă să realizez că dacă eu le vreau binele asta nu înseamnă că şi ei îmi vor acelaşi lucru. Fă-mă să realizez că dacă eu mă gândesc, nu înseamnă că o fac şi ei.
Fă-mă să fiu mai rece, fă-mă să fiu mai indiferentă, fă-mă să fiu rea! Şterge-mi negreala din suflet şi iubeşte-mă pentru ceea ce sunt şi ce pot deveni. Ajută-mă să mă regăsesc, să mă descopăr, să realizez care e scopul meu aici. Ajută-mă pentru că şi eu o fac!
Şi după ce vei face toate astea vei fi încântat de ce vei descoperi! Şi după ce vei face toate astea, rămâi şi ascultă-mi paşii dansând de fericire şi priveşte-mi sufletul zâmbind!
Iar tu, cititorule, cere ajutorul! Vei fi surprins…
8 răspunsuri
un articol deosebit da suntem buni cu cei de linga noi ii iubim si incercam sa zimbim de cite ori ne intilnim dar ei ce gindesc despre noi cred ca nu conteaza intr-o zi vor invata sa aprecieze micile noastre gestuti frumoase care au darul dea insenina zilele.Va iubesc si apreciez toate materialele
Foarte frumos!
Important este sa incepi singur sa te ajuti si apoi sa ceri ajutorul altcuiva!Pana cand tu nu vei realiza asta degeaba te ajuta cei din jur ,nu cred ca are nici un efect,cel putin in situatia mea vad ca nu functioneaza!
Vă mulţumesc mult! Corect, noi trebuie să ne ajutăm singuri, să ne încurajăm, să ne motivăm. Dar sunt momente şi situaţii în care o vorbă străină, o mână străină şi un zâmbet străin contează enorm…
Crezi ca raceala, indiferenta si rautatea te-ar face dezirabila? Cati oameni si-ar dori sa stea alaturi de o sclipitoare craiasa a zapezii? Te-ai intrebat vreodata de ce te incapatanezi sa fii buna cu cei „rai” si ce se afla in spatele acestui tipar? Cu cei „buni” cum te comporti, la fel? „Bianca” unde se situeaza in aceasta scala, dintre „bun” si „rau”? A devenit cumva o prezenta neglijabila, sau o absenta uriasa? Sunt intrebari pe care trebuie sa ti le pui la fiecare pas, in mod reflex. Cand te vei fi regasit pe scala de tine stabilita, alaturi de toate „rautatile” si „bunatatile” tale, alaturi de spaimele si temeritatile tale, de gandurile si negandurile tale, de judecati si acceptari pripite, abia atunci vei putea putea spune cu tarie „sunt, si de aceea contez!” Nu-ti trebuie misiuni apostolice, nu trebuie sa incerci sau sa pari a fi Maica Tereza. Daca va fi sa fie, totusi, vei sti la momentul potrivit. Pana atunci, fii „Bianca”. Iubeste-te pe tine inainte de a-i iubi pe altii. Judeca-te pe tine, inainte de a-i judeca pe altii. Fii buna cu tine, inainte de a te oferi altora. Tot ceea ce vei fi fiind atunci, pentru tine insati, va iradia dinauntrul tau spre ceilalti. Abia atunci vei putea alege sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insati, si nu mai mult si nici mai putin, iar asta te va face sa poti aseza oamenii pe locurile pe care le merita in sistemul tau de referinta, valoros pentru ca este al tau. Pana atunci, renuntand la tine ca semn al unei gresite umilinte condescendente, nu poti oferi decat o forma a ta, din care lipseste miezul.
Putin modificata prin unele mici omisiuni, se poate totusi ca scrierea ta sa se constituie intr-o frumoasa rugaciune buna de-a fi rostita, la orice ora, in fata oglinzii. 🙂
Iti redau un citat care mi-a placut mereu:
„L-am intrebat pe Mark mai demult ce sens are viata, fiindca n-am nici cea mai mica idee. A zis: <>. Orice-ar fi ea.
<> Nu-i rau. As putea s-o tin minte pe-asta.”
Niciodata nu suntem atat de singuri pe cat ne simtim uneori. 🙂
Felicitari pentru articol! Este foarte important sa ne ajutam singur in primul rand, dar niciodata sa nu consideram ca puteam fi pe podium fara ajutor de la altii. Este in natura noastra sa ne bazam pe ceilalti uneori. Este poate unul dintre punctele npastre forte.
Ne putem ajuta şi singuri însă părerea mea e că împreună suntem mai puternici!
intotdeauna avem nevoie de ceilalti, chiar daca nu realizam de fiecare data acest lucru
Exact! Omul, prin definiţie, urăşte singurătatea. Se hrăneşte cu amintirile trăite alături de cei din jur.