Mulţi visează cu ochii deschişi la bogăţie, lux, viaţă fără griji şi tot felul de bunătăţi pe care banii îi pot cumpăra. Dar puţini ştiu cât de bogaţi sunt din punct de vedere sufleteşte atunci când averea bănească le lipseşte.
Bănuiesc că ai mai auzit pe ici, pe colo ceva de genul: „am primit mai mult ajutor de la cei săraci şi nu de la cei bogaţi”. Cu părere de rău îţi spun că ăsta este crudul adevăr. Bogaţii nu înţeleg lipsurile celorlalţi pentru că nu cunosc pe pielea lor ce înseamnă să nu ai de nici unele.
Multă vreme nu am înţeles de ce nu sunt toţi oamenii egali din toate punctele de vedere. Mi-a fost greu să accept diferenţele, dar ştiu că nimic nu se întâmplă degeaba. Orice situaţie are o perspectivă pozitivă şi alta negativă. La fel este şi în acest caz. Oamenii bogaţi nu ar mai fi bogaţi dacă nu ar exista oameni săraci. Nimeni nu ar mai ştii să cuantifice ceea ce are dacă nu ar avea criterii de comparaţie.
În continuare te invit să citeşti o mică povestioară care te va face să apreciezi şi să te bucuri de fiecare lucruşor pe care îl ai la dispoziţie sau în posesie.
„Cu mult timp în urmă, a trăit un om atât de norocos că orice îşi dorea, nu trecea mult timp că şi îl obţinea. Norocul pe care îl avea era bazat pe harul său de a vorbi cu ceilalţi, de a da sfaturi, de a se face înţeles şi de a-i îndruma pe calea potrivită pentru fiecare. Era un om hotărât atunci când îşi punea ceva în minte şi nimic nu îl oprea să aibă sau să ajungă acolo unde îşi propunea.
În cei 40 de ani pe care îi avea, agonisise o avere destul de generoasă. Statutul său stârnea invidie atât în rândul celor săraci, cât şi celor bogaţi. Pentru că era conştient de capacităţile sale, nu se temea să-şi risipească avuţia pe orice sufletul său dorea. Astfel, fiecare zi era ca o sărbătoare pentru el. Nu avea nici un fel de griji şi nu se ruşina să arate lucrul ăsta. Fiind preocupat de imaginea şi de statutul său, ajunsese la un moment dat să nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple pe care viaţa le oferă gratuit. Încet, încet el devine arogant şi uită că tot ce are este datorită harului cu care a fost înzestrat.
Nu trece mult timp şi iată că pierde toată averea dintr-o prostie: pariază pe tot ce are că în mai puţin de o lună va reuşi să îl convingă pe conducătorul poporului să îi dea puterea de a lua decizii importante în numele său. Bineînţeles că de data asta harul nu l-a ajutat pentru că nu a ştiut să îl folosească în scop nobil. A încercat să profite de capacităţile sale şi a pierdut respectul, încrederea, averea şi toată faima.
Ajuns în această situaţie, oamenii pe care îi credea prietenii lui i-au întors spatele şi l-au dat uitării. A rămas singur şi fără nici un fel de sprijin. Încet, încet a început să cunoască şi partea grea a vieţii. Nu îi venea să creadă prin ce trece şi cât de încrezut a putut să fie. Nu înţelegea de ce i se întâmplă tocmai lui asta. Cum a fost posibil să greşească în aşa hal şi să cadă pe aceeaşi treaptă cu cei săraci care trăiesc modest de pe o zi pe alta.
Nu a avut de ales şi într-un final a acceptat noul său trai. Umblând pe ici, pe colo şi căutând să-şi facă un mic rost, a văzut că există și oameni care nu dau dovadă de egoism. Erau acei oameni pe care îi subestima atunci când avea o poziţie socială bună; oameni care atunci nu aveau valoare în ochii lui.
A realizat mult prea târziu că fiecare merită să fie tratat ca un frate indiferent de educaţie, statut social sau talente. A înţeles că fiecare se naşte pentru un scop anume: să fie cinstit, conştient de capacitățile sale ca să aducă valoare celorlalţi, şi nu să se laude.
A văzut bucurie, zâmbete şi apreciere în rândul celor săraci. A întâlnit oameni cu suflet mare, dispuşi să dea ajutor la nevoie, oameni care nu cer nimic în schimb. A stat la masă cu cei care mulţumesc pentru pâinea pe care o au pe masă şi apreciază fiecare lucru mic de care au parte. S-a veselit împreună cu cei bolnavi care sunt mai fericiţi decât cei care nu îşi pot cumpăra cele mai la modă lucruri. A trăit în sărăcie cele mai frumoase momente pe care în perioada sa de bogăţie nu le-a avut. A înţeles că sunt o mulţime de lucruri valoroase pe care toţi banii din lume nu le pot cumpăra și că este o adevărată prostie să te crezi cel mai tare.”
Morala povestioarei este:
Oricine poate pierde într-o singură clipă totul atunci când nu apreciază ceea ce are.
La final te invit să îmi spui părerea ta sinceră despre această mică scriere.
Andreea Enache scrie și pe blogul său personal: www.doartu.com
11 răspunsuri
Ca tot ai incadrat povestea in ‘fericire’ nu pot sa-ti doresc decat sa ti se indeplineasca ce ai scris: A trăit în sărăcie cele mai frumoase momente pe care în perioada sa de bogăţie nu le-a avut. Sa te vad ce bucuroasa esti atunci. Terminati cu articole de genul asta ca zapaciti lumea. Du-te pe o insula si vaneaza, fa-ti casa din paie, ia-ti un papagal si gata. Indeplinesti toate conditiile unei vieti fericite.
Buna Mihai,
Multumesc din suflet pentru urarile si dorintele tale pentru mine. Chiar vreau sa imi fac o casa din paie, mai exact din cob ca sa traiesc modest si in pace… sa cresc animale si sa cultiv legumele plantate de mine. In prezent lucrez la asta. Si sa stii ca am un canar, nu cred ca m-as descurca cu un papagal.
De asememnea, imi pare rau ca te-a enervat ceea ce am scris si imi doresc sa fii constient de faptul ca scopul meu nu este sa zapacesc lumea, ci sa vada viata si din alt punct de vedere in sensul ca nu are rost sa viseze cu ochii deschisi la marea cu sarea daca pot sa aprecieze ceea ce au (putin sau mult). De multe ori faima, banii si confortul il fac pe om sa uite de bunatatea interioara, compasiune si mai ales de bunul simt. Se pare ca si lipsa faimei, a banilor si a confortului il fac sa fie sictirit. Tocmai de aceea fiecare are nevoie sa gaseasca un echilibru care il multumeasca si sa nu ii amareasca sufletelul.
Inca o data iti multumesc si scuze pentru mesajul intarziat.
O viata cat mai superba iti doresc si zambeste mai des ca nu strica.
Unii concep viata ca un râu, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la tarmuri inflorite. Altii o concep ca un curent, in susul caruia trebuie sa inoti voiniceste, cu speranta indoielnica de a ajunge la un mal aspru, unde sa-ti odihnesti capul obosit.
Multi nu stiu, ca viata este un cadou si o binecuvantare din partea lui Dumnezeu.
Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau,
gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa,
gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.
Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te
la cineva care ar da orice sa aiba pe cineva
companie.
Astazi, inainte sa te plangi despre viata,
gandeste-te la cineva care a plecat de
tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la
cineva care ar dori sa aiba copii.
Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat
casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii
care traiesc pe strada.
Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu
masina, gandeste-te la cineva care merge pe
jos aceeasi distanta.
Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu,
gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa
aiba un loc de munca.
Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe
cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu
este perfect si ca si tu gresesti.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune
un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeu
ca esti in viata!
VIATA ESTE UN CADOU!
Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau,
gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa,
gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.
Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te
la cineva care ar da orice sa aiba pe cineva
companie.
Astazi, inainte sa te plangi despre viata,
gandeste-te la cineva care a plecat de
tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la
cineva care ar dori sa aiba copii.
Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat
casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii
care traiesc pe strada.
Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu
masina, gandeste-te la cineva care merge pe
jos aceeasi distanta.
Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu,
gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa
aiba un loc de munca.
Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe
cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu
este perfect si ca si tu gresesti.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune
un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeu
ca esti in viata!
Frumoasa poveste. Trebuie sa constientizam ca poate fii si mai rau in orice problema sau situatie.
Cum zice si DOC in melodia Lucruri mici ( http://youtu.be/_atVvyAOmdE ):
„Cand ma vezi, eu zambesc
Lucruri mici, le pretuiesc
Rad iubesc cat traiesc
Ofer mai mult decat primesc
…
Lucruri mici mi-aduc de fel bucurii
Si nu ma refer la vreun inel cu rubin”
Sau cum zice NANE ( http://youtu.be/PKxC90l0ujc ): „Cica ca nu realizezi ce ai avut pana nu pierzi”
Apropo de muzica va propun sa ascultati hip hop si sa scrieti un articol despre doza de motivare pe care o emana anumite melodii din hip hop-ul romanesc. Pentru asta v-am pregatit un playlist cu cele mai motivationale melodii: http://www.youtube.com/playlist?list=PLIw3pPS8JKYEbwX51uwXwOrhiYXkWBeAu
Recomand tuturor sa asculte cat mai mult hip hop din care sa filtreze si sa adopte idei.
Sunt de acord cu Andrei Telteu , ar trebui s scrieti un articom despre muzica hip hop care motiveaza . Ascult mereu muzica hip hop/rap pentru ca transmit un mesaj puternic si ma fac sa ma simt bine .
PS.Cel mai des ascult vescan si camuflaj .
Andrei, sunt de acord cu tine. Doza de motivatie nu o gasim doar in articole sau in dorinta de a obtine ceva anume. Motivatia este pretutindeni si in orice lucru mic sau mare il avem la dispozitie.
O sa iti urmez sfatul si o sa pregatesc un articol pe tema asta – doza zilnica de motivatie .
Buna ziua. As dori sa fac o analiza referitor la cele spuse de mai sus. Sa nu uitam niciodata dar NICIODATA ca saracia a dus la moartea a milioane de oameni de-alungul istoriei.
Deci saracia este sora buna cu moartea. Tot saracia este cea care ii duce pe multi oameni(romani) in sclavie peste hotare si ii aduce inapoi slabi bolnavi iar multi dintre nu-si mai gasesc nici macar toti membrii familiei acasa.
Saracia este cea care a decimat fara mila copii, tineri si batrani fara sa faca nici o diferenta. Cred ca nu este cazul sa enumeram bolile care sunt produse de saracie dar si un lung sir nesfarsit de consecinte negative asupra fiintei umane.
Va rog iertati-ma: Cei care vorbesc cu limba „mieroasa” despre saracie sunt intr-o totala necunostinta de cauza intr-o incapacitate psihica si emotionala de a cantari cu adevarat acest produs care este saracia.
Cei care nu ati trait saracia crunta, nu ati indurat frigul, foamea, boala, razboiul,
si sclavia va rog cu mult respect NU MAI INCERCATI SA DEFINTI ACEST SUBIECT SARACIA.
Cred ca „SĂRĂCIA ” există doar acolo unde membrii colectivității acționează în mod individual și egoist.
„și cei săraci când sunt uniți pot fi puternici”
Cu drag