Există un proverb pe care cu siguranţă îl ştim cu toţii: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.„. Pentru două săptămâni sunt coordonatorul unui grup de 18 copilaşi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Ieri o parte destul de mare din ei (peste jumătate de grup) a întârziat la o activitate în jur de 15 minute.
Nu, nu m-am dus să-i trag de urechi, nu m-am dus să zbier la ei sau să-i grăbesc… Nu-mi place să „trag” de oameni. Dacă ai convenit cu cineva că la o anumită oră trebuie să fii într-un anumit loc, atunci mi se pare de bun simţ să te prezinţi acolo la ora care trebuie.
Mie nu-mi plac oamenii care întârzie.
Nu, nu mă refer la câteva minute, desigur… E vorba de o întârziere ce trece peste sfertul academic sau o întârziere ce decalează restul activităţilor mele din ziua aceea. Dacă prima întâlnire a zilei o am cu tine şi tu ajungi cu jumătate de oră mai târziu, probabil toate întâlnirile mele din ziua aceea se vor decala. În acest caz pentru mine-i clar că nu vreau să mă mai întâlnesc cu tine niciodată.
Dar eu mereu plec târziu de acasă.
După ce m-am supărat puţin pe cei 18 copilaşi care au întârziat mi-am dat seama că şi eu am acest minunat defect de a ajunge uneori mai târziu la întâlniri. Mai ales când sunt în Bucureşti, acel oraş mare, aglomerat, cu un trafic îngrozitor. Ca să ajung în centru la timp trebuie să plec cu 60 de minute mai devreme de acasă. Cum nu-mi place să plec prea devreme, plec cu vreo 20 de minute înainte de întâlnire de acasă. Ajung târziu? În 70% din cazuri da. Dar am grijă să îmi anunţ întârzierea. Măcar atât!
Să întârzie el, sau să întârzii eu?
Am stat şi m-am gândit: ce mă deranjează mai tare? Întârzierea mea sau întârzierea celuilalt personaj din poveste? Şi mi-am dat seama că atunci când ajung eu mai târziu la întâlniri mă simt absolut oribil. Îmi e ruşine de fapta mea.
De ce? Pentru că ştiu că eu bag toţi întârziaţii în aceaşi oală. Oamenii care întârzie sunt nepăsători, neorganizaţi, uneori chiar nesimţiţi.
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!
Concluziile ar fi următoarele:
- Este „sănătos” din toate punctele de vedere să ajungi cu 10 minute mai devreme la toate întâlnirile.
- Mai bine întârzie el decât să întârzii tu.
- Dacă eşti în întârziere fă bine şi anunţă acest fapt. E un gest de bun simţ.
2 răspunsuri
O concluzie personala la toata aceasta treaba cu intarziatul ar fi sa nu iti formezi un obicei din asta. Atunci chiar devine stresant pentru oamenii din jurul tau si esti catalogat drept neserios si nepasator.