Altruismul este egoism?

Exista Altruism, se gaseste rar. Si cand se gaseste este voit interpretat prost, din rautate, din gelozie, poate de oamenii care nu sunt capabili de acest sentiment, care nu detin aceasta calitate.

Exista altruism, desigur, dar este conditionat de un egoism neconstientizat. 🙂
Atunci cand faci o fapta buna te simti multumit, implinit…asta e o atitudine ce izvoraste din egoism. Nu un egoism negativ, extrem, ci doar din nevoia nativa de a te simti bine.

Iară-și mă mai întîlnesc astăzi cu această idee))respectul față de sine (mai jos explic)

Există altruism și starea ce o simți mai apoi este respectul față de sine că ai făcut ceva bun, nu cred că este vorba despre egoism).

Fac eforturi sa ma gandesc la un caz de altruism pe care l-am vazut vreodata. De multe ori, facem bine din:
– obligatie
– pentru a evita sentimentul de vinovatie
– pentru a ne crea o imagine pozitiva despre noi insine
– pentru a evita comentariile negative ale celorlalti
– din instinctul de protejare (vezi mamele :P)

Sunt oarecum de acord cu un comentariu anterior: probabil ca exista altruism si acte de altruism, dar care au o motivatie egoista.

mie desi imi place sa ma comport ca un altruist pur, imi face mult, mult rau…
cei din jurul meu sufera ca eu sunt incerc sa ajut, pe altcineva…cei pe care ii ajut asteapta tot timpul sa nu-i uit..s.a.m.d
imi face rau, ca eu nu pot sa le pretind sa se descurce singuri caci…le reprosez

Altruismul este un egoism frumos. Cand ajuti un om, chiar dezinteresat, o faci pentru ca te face sa te simti bine intr-un fel sau altul. Te face sa te simti bun, sau moral, sau corect. Nu poti sa faci o actiune altruista fara sa ai un castig, fie el si de ordin sentimental.

altruismul presupune empatie,te pui in pielea celui care sufera si il ajuti…ca si cum te-ai ajuta pe tine intr-o situatie similara !…dar nu toti oamenii sunt empatici,asta e !!!

Cred ca ne putem lamuri in privinta celor doua cuvinte, daca citim teoria lui R. Trivers cu privirea la „altruismul reciproc”. Ea se regaseste si in limba romana, in cartea lui I. Ungureanu, „Paradigme ale cunoasterii societatii”, dar n-am gasit cartea in format pdf.
Pentru cei interesati, insa, am scos cateva idei din paginile cartii, aici http://fragmentedinrealitate.blogspot.ro/2012/10/altruismul-reciproc.html .

Ar mai putea insemna si asa cateodata : nici o fapta buna nu ramane nerasplatita si nici o fapta rea nu ramane nepedepsita pana la urma.. desi nu stiu care urma mai exact:D. Cred ca ideea de altruism este creata artificial in mintile unor oameni si nu evolutiv cum zicea cineva mai sus din empatie, si mai cred ca in fiecare actiune interprinsa bine ne dorim poate uneori prea mult sa fim apreciati si picam din neincredere si intriga si gelozia celorlalti vrand sa demonstram ceva prin mandrie. Eu recunosc pentru ca sunt o persoana cu mai putina incredere si tind sa o maresc nefiresc printr-o atitudine ce tinde sa atraga atentia, adica prin faptul ca sunt mandru nu doar sa zicem multumit ..dar o fac si din empatie ignorand mandria uneori si promovand o usoara multumire de sine . Nu sunt o persoana laudaroasa cand ajut insa pe cineva dar cu siguranta am o mandrie exagerata de moment tocmai pentru ca nu prea am incredere in mine si cateodata mai sunt uimit si de mine de ceea ce pot face mai subestimez si gresesc ma cred superior si sunt fata de altii dar e gresit sa imi arat superioritatea in fata tuturor si in fata celor care merita doar daca trebuie si cum trebuie, intr-un mod decent care sa nu jigneasca, fiecare din noi avem calitatile noastre la urma urmei. In plus cred ca mai suntem mandri si vrem sa ajutam pentru recunoastere din cauza ca nu toti primim dealungul vietii la fel recunoastere si respect pentru ceea ce facem bine, si suntem obsedati la nivel subconstientientului de asta. Altruismul adevarat e nascut natural din iubire si empatie , simpatie fata de ceilalti la care tinem mai mult si nu numai. Numai ca nu merita si nu e corect sa ne dorim recunoasterea si empatia unor oameni care nu sunt in stare sa le ofere din diferite motive Aceste lucruri se declanseaza in subconstientul nostru dintr-o dorinta egoista de a fi in centrul atentiei cat si din lipsa de incredere dorindu-ne mereu sa demonstram ceva ..cel mai trist e ca nu ne dam seama cui , adica daca merita.Si pana la urma vrei nu vrei aghiasma bei ….cineva te va aprecia pana la urma chiar daca tu nu vrei … asa ca daca e gratis de ce sa nu profiti :)) altruismul ar trebui sa tina cont doar de moralitate si de ideea binelui comun al tuturor … ar trebui sa fie un act benevol de bunatate pentru binele comun al tuturor, si de aceea si este cand este aplicat cu maestrie si constientizare profunda de cei mai evoluati dintre noi..dintre care nu fac parte din pacate dar e un pas inainte sa recunosc asta. Si mai mult nu trebuie sa fie din constrangere cum a mai zis cineva mai sus, fara sa ne lasam manipulati. Ce simtim defapt cand suntem apreciati ..cred ca ne simtim iubiti .si cand apreciem pe cineva il placem adica tot asa il simpatizam sau il iubim gresit sau nu veneradul idolarizandul si corect ar fi sa il luam ca model avand incredere in noi.Oricat de increzator ai fi tot iti mai pierzi increderea si tindem sa cersim mai mult uneori prea mult poate ni s-a dat prea mult si nu am constientizat…altora in schimb mai putin si asa ajungem, prin faptul ca competitionam excesiv sau gresit, la aceste lucruri.Imi cer scuze pentru posibilele interpretari gresite ale cuvantului „superior” care recunosc ca sunt si rau, instinctual, dar si rational, si ma refer nu la modul in care esti oricum superior si ramai asa pentru totdeauna in fata unuia, si nu la modul in care exista satisfactia gresita instinctuala de mandrie printr-un sentiment egoist, de subestimare.

Cele 2 notiuni nu pot fi comparate pentru ca indiferent de nevoia de imagine a unuia sau altuia este un pret minim pentru un ajutor ce nu include alte avantaje materiale. Mai mult e gresit sa pui in balanta instinctul de conservare care un lucru este fundamental valabil pentru toti oamenii si nu reprezinta egoism. Abnegarea sau atunci cand crezi cu adevarat in ceva ce merita sa te sacrifici sau martirismul este cu totul altceva si poate fi inteles ca un altruism exagerat in scopuri nobile, asa cum egoismul este exagerat si mai negativ decat cele 2.Oamenii egoisti tind spre ignoranta, narcisism rautate si nu merita sustinere in nici un fel putand sa faca mult rau prin atitudinea lor celorlalti din jur, sunt ca niste capuse sau paraziti care manipuleaza constant pe cei din jur.Altruistii fac bine celorlalti in limitele posibilitatilor lor traind cu o idee naturala de recunostinta asupra tot ceea ce a fost bun si tot ceea ce este bun transmis de modele din trecut cat si prezent oferind la randul lor un exemplu pozitiv pentru schimbarea lumii in bine pentru ca lumea este PREA FATARNICA SI REA :)) Respectul de sine sau stima de sine promovata prin autocunoastere „iubirea de sine” e cu totul altceva decat macabrul si sinistru negativ „egoism” ce este condamnat pe buna dreptate daca persoana in cauza se comporta ca in definitie pentru ca indiferent cate poti, le poti datorita multor imprejurari generate si de altii, si trebuie sa existe o datorie morala de recunostinta. Un egoism autentic iti va rade in fata si te va calca in picioare :)) chiar daca l-ai ajutat, drept recunostinta:).