ste vorba de o problemă pe care nu o avem cu toţii dar eu o am: iau totul prea în serios, mă enervez când am aşteptări mari „neîmplinite”, îmi stric o zi întreagă din viaţă pentru un eşec cât de mic etc. Trebuie să învăţ să trec peste micile eşecuri şi să ignor micile răutăţi ale celor din jurul meu – ambele mă afectează mai mult decât ar trebui în momentul de faţă.
Până acum ceva timp eram un om al aşteptărilor şi al pronosticurilor. Aveam aşteptări şi pronosticuri pentru fiecare evenimenţel din viitorul meu apropiat. Un exemplu concret: urmează un party iar eu mă aştept să revăd acolo foarte mulţi prieteni. Întâmplarea face că ajung acolo şi sunt total dezamăgit – prietenii mei se comportă urât, party-ul nu e de mine etc. Unde am ajuns? Într-o mică depresie. De ce? Pentru că îmi pasă de aşteptările mele. La fel se întâmplă cu pronosticurile. Faptul că scorul unui meci de care chiar îmi pasă este totalmente răsturnat îmi strică o zi întreagă!
Am renunţat la aşteptări, mai am doar dorinţe.
În prima instanţă am renunţat la aşteptări. De tot. Pentru că adesea avem aşteptările greşite ce ajung în cele din urmă să ne facă rău. Apoi am încercat să separ aşteptările mele de dorinţele mele. La party nu mă aştept să revăd mulţi prieteni, ci vreau să revăd mulţi prieteni. E o diferenţă pe care o fac foarte greu.
În plus aşteptările, depinzând de starea de spirit, pot fi pozitive sau negative. Dorinţa în schimb va rămâne constantă – şi anume pozitivă – indiferent de cum mă simt.
Pronosticurile le-am transformat într-o glumă. Nu mai dau scoruri la nimic, nu mai prezic cifre la Loto etc. Totul se rezumă la „Vreau să câştig.”, speranţă şi legea atracţiei. Totuşi, chiar şi aşa, trebuie să am grijă să nu mă „ataşez” prea tare de dorinţă mea şi să încep să învăţ că:
Succesul vine din eşec după eşec, fără să-ţi pierzi entuziasmul.
– Winston Churchill
Nu-mi pasă!
Pentru că eram afectat de părerile oamenilor din jurul meu am învăţat să-i ignor. Sau dacă nu am învăţat… probabil că învăţ cu fiecare ocazie când un om îşi exprimă părerea negativă despre mine. Am hotărât că nu trebuie să-mi pese de micile răutăţi ale oamenilor.
Atenţie – este o diferenţă între răutăţi şi atenţionări prieteneşti.
M-am calmat…
Eu nu mai iau totul în serios. Când văd că mă enervez mă opresc din orice activitate importantă şi fac ceva care să-mi schimbe gândurile: citesc, văd un film, mă joc, dorm… Încerc de fapt să mă calmez redirecţionându-mi gândurile. Nu de puţine ori după o criză de nervi am început să râd de mine şi de faptul că m-am consumat enorm de mult pentru o „chichiţă”.
Dacă mai este careva care se regăseşte în această problemă pe care o am şi eu aş vrea să-mi spună cum reuşeşte el să se „calmeze” şi să ignore.
13 răspunsuri
Cu timpul realizezi lucrurile care conteaza cu adevarat. Si pentru acelea merita sa te enervezi si sa le iei in serios. Trebuie sa gasesti un echilibru si atunci cand te enervezi din ceva minor sa incerci sa-ti redirectionezi energia si gandurile in alta activitate care te ajuta sa scapi de stres (exercitiul fizic e una). Pe mine ma ajuta foarte mult si faptul ca am citit ca stressul in doze mari si foarte mari te imbolnaveste in timp. Si cum imi amintesc asta, imediat ma calmez. E si o vorba care imi place:
„Don’t take life too seriously; you’ll never get out of it alive.”
– Elbert Hubbard
Este o regula importanta in viata care spune asa:
Nu-ti bate capu cu fleacuri. Toate sunt fleacuri
Bun articol :)… Eu am invatat de mult sa ignor parerile rautacioase din jurul meu. Sunt atat de multi oameni negativisti incat totul poate cadea daca te iei dupa ei.
In legatura cu asteptarile… si eu cred ca am renunatat la asteptari, acum cand ma gandesc. Mai am mici asteptari de la cei din jurul meu dar atunci cand nu se intampla asa cum vreau eu incep sa actionez pentru ca sa se intample in acel fel.
Citeste sau reciteste :Glossa de Mihai Eminescu,Oricum de Maica Tereza,Paradoxurile vietii noastre de Octavian Paler.
Sunt o multime de raspunsuri acolo.
vreau si eu sa invat sa nu mai iau lucrurile asa de in serios si oricat as incerca nu reusesc. stiu ca unele sunt fleacuri si totusi ma stresez din cauza lor.
asteptarile- de la cei din jurul meu nu prea mai am , singurile asteptari pe care le mai am sunt de la mine.
„În prima instanţă am renunţat la aşteptări. De tot. Pentru că adesea avem aşteptările greşite ce ajung în cele din urmă să ne facă rău.”
Dacă există aşteptări greşite înseamnă că sunt şi aşteptări corecte. Spre exemplu echipa de fotbal favorită este pe primul loc în clasament şi are meci cu ultima clasată. Mi se pare normal să te aştepţi ca echipa ta să câştige.
Cât despre party, cred că vrei să-ţi revezi prietenii, pentru că te aştepţi să fie acolo. Chestiile astea merg mână în mână.
Aşteptările nu ţin doar de starea de spirit, ci şi de lucrurile pe care le-ai făcut în prealabil, până să apară aşteptările. (ai făcut lucrul X, te aştepţi la rezultatul Y)
Când un om îţi spune mici răutăţi ar trebui să te bucuri, înseamnă că faci un lucru bun. Şi haterii au rostul lor. Pe mine mă motivează.
@Alexandru – da, e si chestia cu haterii un punct de vedere. 🙂 am incercat sa privesc lucrurile si asa dar la un moment dat devine atat de enervant! am ajuns sa nu-i aud.
bun articol.eu inca mai lucrez la aspectul asta…o chestie foarte interesanta este k dak nu iei lucrurile in serios ai putea avea neplaceri.eu cred k fiecare dinte noi ar trebui sa faca o selectie:ce anume sa ia in serios si ce nu,de la cine anume are asteptari si de la cine nu.
tot ce ar trebui sa faci este sa nu dai prea multa importanta la ce spun ce i din jurulu tau,pt ca s ar putea sa ti vrea raul,sau sa fie invidiosi,tu stii mai bine ce iti doresti…si in final sa crezi mult in tine si in puterea ta de a rezolva lucrurile…in ce priveste cum te calmezi eu sunt de parere sa faci lucrurile care iti dau o stare de spirt pozivita si mai ales pacifica .trebuie sa te gandesti ca totul va iesi asa cum ti ai propus…
Mult prea des mi se intampla si mie sa iau lucrurile in serios, dar ajung sa ma schimb atat de repede de la starea mea normala catre starea asta „afectata” incat realizez foarte repede ca nu e in regula si incerc sa-mi indrept atentia spre altceva. In general, ori incerc sa citesc sau sa vad un film, ori ma apuc sa lucrez la ceva care cere concentrare multa sau, in cel mai fericit dintre cazuri, gatesc 🙂
la fel sunt si eu… si imi regasesc calmul dar cateodata nu asa de repede … cateodata cand ma enervez si am o foaie si un pix/creion in mana si desenez ce imi vine in minte ( o fata, un baiat, un cuplu etc..) sau dak nu am niki o foaie pe la indemana imi imaginez toate persoanele din jurul meu cu cap de oaie:)) si ma cred superioara lor:)))…..sau .. cateodata dak ma cert cu o persoana, sau ma simt exclusa dintr-un grup prefer sa stau singura si sa ma gandesc la multe chestii (am o imaginatie foarte bogata) ex: cum m-as vedea peste cativa ani, ce imi doresc sa fiu, cum mi-as dori sa arate prietenul meu… chestii banale pentru unii, dar mie-mi sunt de ajutor
Salut.. super articolul… chiar cautam pe net cum sa nu ma enervez din tot nimicul..e chiar interesant daca stai sa te gandesti ca unii oameni ajung in depresii foarte mari din cauza unor nimicuri… de exemplu mama mea a suferit o depresie..pe moment nu prea a afectat-o dar in timp..a inceput sa aibe probleme de sanatate ..ingrijiti-va de sanatatea voastra..o zii buna 🙂 :*:*
Ma regasesc total in aceasta situatie. Mi-ar placea sa fiu mai degajata, sa nu ma mai framant atat de tare pentru lucruri banale si sa nu mai iau totul atat de-n serios pentru ca din acest motiv sunt mereu dezamagita…