Calmează-te, iei prea în serios totul!
ste vorba de o problemă pe care nu o avem cu toţii dar eu o am: iau totul prea în serios, mă enervez când am aşteptări mari „neîmplinite”, îmi stric o zi întreagă din viaţă pentru un eşec cât de mic etc. Trebuie să învăţ să trec peste micile eşecuri şi să ignor micile răutăţi ale celor din jurul meu – ambele mă afectează mai mult decât ar trebui în momentul de faţă.
Până acum ceva timp eram un om al aşteptărilor şi al pronosticurilor. Aveam aşteptări şi pronosticuri pentru fiecare evenimenţel din viitorul meu apropiat. Un exemplu concret: urmează un party iar eu mă aştept să revăd acolo foarte mulţi prieteni. Întâmplarea face că ajung acolo şi sunt total dezamăgit – prietenii mei se comportă urât, party-ul nu e de mine etc. Unde am ajuns? Într-o mică depresie. De ce? Pentru că îmi pasă de aşteptările mele. La fel se întâmplă cu pronosticurile. Faptul că scorul unui meci de care chiar îmi pasă este totalmente răsturnat îmi strică o zi întreagă!
Am renunţat la aşteptări, mai am doar dorinţe.
În prima instanţă am renunţat la aşteptări. De tot. Pentru că adesea avem aşteptările greşite ce ajung în cele din urmă să ne facă rău. Apoi am încercat să separ aşteptările mele de dorinţele mele. La party nu mă aştept să revăd mulţi prieteni, ci vreau să revăd mulţi prieteni. E o diferenţă pe care o fac foarte greu.
În plus aşteptările, depinzând de starea de spirit, pot fi pozitive sau negative. Dorinţa în schimb va rămâne constantă – şi anume pozitivă – indiferent de cum mă simt.
Pronosticurile le-am transformat într-o glumă. Nu mai dau scoruri la nimic, nu mai prezic cifre la Loto etc. Totul se rezumă la „Vreau să câştig.”, speranţă şi legea atracţiei. Totuşi, chiar şi aşa, trebuie să am grijă să nu mă „ataşez” prea tare de dorinţă mea şi să încep să învăţ că:
Succesul vine din eşec după eşec, fără să-ţi pierzi entuziasmul.
– Winston Churchill
Nu-mi pasă!
Pentru că eram afectat de părerile oamenilor din jurul meu am învăţat să-i ignor. Sau dacă nu am învăţat… probabil că învăţ cu fiecare ocazie când un om îşi exprimă părerea negativă despre mine. Am hotărât că nu trebuie să-mi pese de micile răutăţi ale oamenilor.
Atenţie – este o diferenţă între răutăţi şi atenţionări prieteneşti.
M-am calmat…
Eu nu mai iau totul în serios. Când văd că mă enervez mă opresc din orice activitate importantă şi fac ceva care să-mi schimbe gândurile: citesc, văd un film, mă joc, dorm… Încerc de fapt să mă calmez redirecţionându-mi gândurile. Nu de puţine ori după o criză de nervi am început să râd de mine şi de faptul că m-am consumat enorm de mult pentru o „chichiţă”.
Dacă mai este careva care se regăseşte în această problemă pe care o am şi eu aş vrea să-mi spună cum reuşeşte el să se „calmeze” şi să ignore.
