Ce faci când n-ai chef de nimic?

Mi se întâmplă uneori pur şi simplu să nu am chef de absolut nimic. Nu vreau nici să lucrez, nici să învăţ, nici să mă plimb, nici să socializez… nu vreau să fac nimic! Atât de mult nimic încât nici să stau degeaba parcă nu-mi vine. E o stare ce o întâlnesc destul de rar, dar pe cât de rară este pe atat de mult o displac.
Se spune că astenia de primăvară are câteva simptome asupra noastră. Eu nu prea cred în această astenie, dar două din simptomele ei mi-au atras totuşi atenţia: lipsă de energie şi pasivitate şi putere de concentrare redusă.
Cam asta simt eu de câteva zile. Nu am chef de nimic pentru că parcă-s lipsit de energie. Uit tot mai des tot felul de lucruri ce nu obisnuiesc să le uit, nu pot gândi prea clar, am o stare ciudată de somnolenţă … şi tot aşa.
Şi deci ce faci când n-ai chef de nimic?
Eu unul mă întorc la activităţi de „îndobitocire” precum privitul îndelung la televizor. De ce? Pentru că după 2-3 filme văzute din pat, nu mai am stare, vreau să alerg, să ţip, să eliberez gramul de energie acumulat stând degeaba. Dar efectul într-adevăr nu-i prea de durată. După două ture alergate de parc revin iar la somnolenţă.
Uneori nu găsesc filme şi recurg la lecturi. Asta mă face să uit de viaţa reală mai mult ca orice – şi astfel mă face să uit şi de starea mea foarte proastă. Uneori după 30-60 de minute de lectură în linişte îmi revine cheful.
Alteori meditez. Caut un loc liniştit (dacă nu găsesc încerc să ignor gălăgia din jur) şi încep să mă gândesc la tot felul de lucruri ce-mi trec prin minte. Încep de fapt un fel de dialog cu mine. Am momente când chiar mă contrazic: „Ba este o idee bună!” – „Ba nu este o idee bună!”. Îmi place să meditez pentru că de cele mai multe ori termin „meditaţia” cu câteva idei bune şi cu mult entuziasm. Pentru mine-i un fel de automotivare.
Ce să nu faci când n-ai chef de nimic?
Să nu bei cafea. Eu când beau cafea în aceste momente mă aleg cu tremurici şi o stare şi mai proastă decât cea pe care o aveam deja.
Să nu te culci. Eu dacă fac nani în astfel de momente am cele mai ciudate vise şi nu mă odihnesc deloc. Ba mai rău, parcă mă trezesc mai trist, mai supărat, mai fără chef!