Respectă-ţi munca
Ieri a fost luni şi corporatiştii din toată lumea asta ştiu ce înseamna „luni”. Această zi este o-ri-bi-lă. Toată lumea vrea ceva de la tine luni. Şeful, colegul, vecinul, gunoierul, poştaşul, iar şeful, apoi şeful mai mare, apoi direct patronul… Pentru că luni este luni şi luni este ziua în care munceşti de-ţi sar capacele, vorba ‘ceea. Luni e ziua în care toate trebuiau să fie gata ieri! Deşi era duminică şi în weekend nu lucrăm. Culmea!
Ca să nu ajung asemeni corporatiştilor am început să-mi organizez şi prioritizez munca. Sau cum îmi place mie să-i zic: Îmi respect munca!
Ce-am avut de câştigat făcând asta?
- Am scăpat de o mare-mare bucată de stres.
- Am început să fiu mai creativ.
- Momentele de blocaj s-au rărit.
- Cheful de muncă-i prezent oricând vreau eu, nu când vrea el.
- Weekend-ul îl trăiesc la maxim.
Cum am făcut asta?
Panică!
Primul lucru pe care-l fac eu când am multe lucruri de făcut este să mă panichez şi să nu mai fac nimic. Lucru foooarte greşit! N-ar trebui să fac asta, logic. Dar e o reacţie pe care cu greu o controlez.
Acum, când mă trezesc cu multe de făcut într-un timp scurt, trec totul pe hârtie şi prioritizez. Aleg cu ce încep, cu ce continuit, ce fac azi şi ce las pe mâine…
Zile libere!
Deşi n-am un program obligatoriu de muncă – adică nu stau 8 ore pe zi la birou – am ajuns să-mi fac singur un program. Weekend-ul, mai nou, îl petrec uitând de orice responsabilitate din timpul săptămânii. Weekend-ul mi-l rezerv doar mie. În cele două zile libere nu scriu, nu creez. În cel mai rău caz îmi notez idei, îmi notez chestii în agendă şi mă gândesc la ce voi face în timpul săptămânii – dar atât.
Calitate, nu cantitate!
Un lucru foarte important pentru mine este calitatea muncii mele. Prefer să omor un deadline şi să fac ceva bun, decât să-l fac rapid şi prost. Deadline-urile sunt o idee excepţională, dar trebui să ai grijă cum şi când le foloseşti.
