Nu mereu în viaţă facem ce ne place. Unora dintre noi le-a plăcut la grădiniţă, dar sunt sigur că alţii îşi disperau părinţii ţipând şi ascunzându-se prin casă pentru că nu voiau să se ducă la grădiniţă în fiecare dimineaţă. Apoi a fost şcoala. Multora dintre noi le-a displăcut trezitul dimineaţa, nu? Şi apoi a fost job-ul. Job-ul pe care-l faci în silă e un job prost ales, şi este fix vina ta că l-ai ales!
Uneori am fost nevoiţi să ducem gunoiul, alteori să ducem un amic beat acasă… şi aşa mai departe. De exemplu mie nu-mi face mereu plăcere să pregătesc de dimineaţa cafeaua pentru alţii pentru că vreau cafeaua mea înainte de toate! Sau uneori nu pot să scriu anumite texte/articole la cerinţă (plătite adică) pentru că nu am inspiraţie, nu mă pasionează subiectul.
Nu „trebuie”!
Hei, hei, hei, în primul rând nimic nu „TREBUIE”, ok? Nimic pe lumea asta nu trebuie. O femeie nu trebuie să nască, alege s-o facă. Un prizonier nu trebuie să evadeze, alege s-o facă. Nu trebuie să termini un proiect până la un anumite deadline, ai ales să lucrezi la acel proiect. Tot ce faci, faci pentru că ai ales să faci sau acţiunile tale trecute te-au făcut să-l faci.
Priveşte lucrurile diferit.
Încearcă să iei acel lucru ce trebuie să-l faci şi să-l storci de avantaje. Uită dezavantajele, nu de ele vorbim aici. Avantajele şi atât. Îmi vei spune acuma: „Şi care-s avantajele în spălarea vaselor la cererea mamei/soţiei?„. Nu ştiu… caută-le şi încearcă, oricât de greu ţi-ar fi, să găseşti măcar 3 avantaje solide.
Hai să privim lucrurile puţin diferit: Nu TREBUIE să duci gunoiul, dar este „sănătos” să-ţi ajuţi mama în gospodărie. Nu TREBUIE să mergi la grădiniţă, dar este spre binele tău. Nu TREBUIE să mergi la facultate, dar de mergi vei avea o super-diplomă. Nu TREBUIE să scrii acest articol plătit, dar la urmă vei primi o recompensă.
Şi nu uita că totul este de fapt o oportunitate!
Ia o pauză, amână, fă altceva.
Avem prostul obicei de a trage de timp atunci când nu avem chef să facem ceva – adică stăm degeaba, uitându-ne pe pereţi, gândindu-ne la alte nimicuri, ne dăm impresia că lucrăm, şi după o oră realizăm că n-am prea făcut nimic. N-ar fi mai uşor să luăm o pauză? Să amânăm? Să căutăm „inspiraţia” în alte activităţi?
Pun pariu că de multe ori vă vin idei sau aveţi momente de „strălucire” fix când vă aşteptaţi mai puţin – şi anume atunci când faceţi activităţi banale: gătiţi, vă spălaţi, mâncaţi … şi asta pentru că nu sunteţi sub presiune.
Deci ia o pauză, amână, fă altceva – scapă de presiune. Calmează-te. Deadline-ul vine, într-adevăr, dar nu sta să pierzi timpul dacă n-ai chef de muncă, n-ai inspiraţie. Scoate acel deadline pentru câteva ore din viaţa ta.
Fă-l!
Şi apoi, după toate astea… fă-l! Fă-l, pentru că poţi să-l faci, pentru că e bine să-l faci, pentru ca ALEGI să-l faci!
8 răspunsuri
i just needed to read something like this!
That’s something 🙂
Foarte bun articol… Eu as mai avea o adaugare. As spune ca in loc de a folosi cuvantul trebuie foloseste cuvantul vreau. Trebuie denota o obligatie, ceva care iti este impus sa faci. Vreau spune ca este ceva care iti doresti sa faci. Pentru mine aceasta mica schimbare a avut un impact mare
@Paul – bună adăugire. mulţam! 🙂
@Paul da, dar NU vrei. Hai să n-o dăm în minciunele de sine și auto-păcăleli ca la copiii mici. Astea te imbecilizează în timp, îți crează nevoi și sentimente false.
M-am saturat sa mi se tot spuna:,,Dumnezeu te iubeste”. Desigur,este si un adevar aici,dar nu-i unicul! Nu e unica Iubire din câte exista. Daca doar asta ar fi unica Iubire,atunci …. mi-as parasi trupul si as muri,ca sa fiu împreuna cu Dumnezeu! Si în realitate as fi împreuna cu … tarâna! În realitate,am nevoie si de altceva,nu e dragostea lui Dumnezeu totul,cum gândesc unele persoane mult prea ,,ocupate”sa-si rumege propriile gânduri si idei negative,fara sa le pese absolut deloc de ceilalti. Eu am nevoie de o sotie în viata mea,care sa fie buna,iubitoare,afectiva,romantica,întelegatoare. Unde o pot gasi? Rog raspunsurile prin email la [email protected] .