Ceapa mă-sii! – sau despre când să înjuri şi când să nu înjuri…

A înjura sau a nu înjura? Mă doare inima de fiecare dată când aud o femeie zicând „pula mea” sau altceva porcos.

Nu am înjurat până acum. Până acum, în viaţa asta a mea adică… A trebuit să stau vreo două luni de zile lângă oameni care înjură fără oprire ca să mă molipsesc şi eu şi să încep să folosesc fără rost cuvinte „inestetice”.

Şi nu, nu înjuram pentru că nu mi se părea folositor. De ce să înjur? Cu ce mă ajută? Ca să par imatur? Să las oamenii care abia ma cunosc să mă judece aiurea?

De ce aş vrea vreaodată să întreţin relatii sexuale cu morţi, gâţi sau legume? Sau de ce să amintesc ceva despre penisul meu la fiecare final de frază?

N-avea sens pentru mine.

Şi nu, nici acum nu sunt un mare înjurător. După ce mi-am dat seama că stând în preajma unor oameni care înjură am început şi eu să înjur, am încercat să mă controlez, nefiind de acord cu ce ieşea, cumva necontrolat, pe gura mea.

Dar recent am văzut un stidiu ce a demonstrat că înjurăturile pot ajuta la ceva… la durere. La trecerea durerii de fapt.

Dacă înjurăm când simtim o durere fizica, durerea trece cu 20% mai repede decât în mod normal.

Astfel că acum înjur doar din motive de durere şi am grijă să nu fiu necrofil („morţii mă-tii”?).

Într-un mod ciudat, acum şi înjuratul are un scop precis în viaţa mea…

Tu înjuri? Şi dacă da, cum?

Haide, fără frică, liber la înjurături numai astăzi, gratuit 100%.