De când ne facem intrarea zgomotoasă în această lume, ni se pun etichete. Prima, chiar atunci, la naștere: ce sex avem, ce greutate, ce lungime, ba chiar primim și prima notă din viața noastră. Apoi, pe măsură ce creștem, suntem etichetați în fel și chip: ”ce copil cuminte/obraznic ești!, ce inteligent/mai puțin inteligent, cât de sârguincios /delăsător, ce talentat ești”, și exemplele continuă și în viața adultă. Unele judecăți de felul acesta trec pe lângă noi fără să ne afecteze prea mult; altele se lipesc însă de ființa noastră și ajung să ne influențeze modul în care ne vedem pe noi înșine și felul în care ne raportăm la persoanele sau situațiile pe care le întâlnim. Altfel spus, unele dintre aceste etichete ajung să ne influențeze dramatic imaginea noastră de sine, părerea pe care o avem despre propria noastră persoană.
Carol S. Dweck, autoarea cărții Mentalitatea învingătorului. O nouă psihologie a succesului, a ajuns la concluzia (pe parcursul a 20 de ani în care și-a elaborat cercetarea) că părerea pe care o avem despre noi înșine ne influențează puternic viața. În funcție de această părere, devenim sau nu așa cum ne dorim, ne dedicăm sau nu lucrurilor pe care punem preț. Cum este posibil ca o simplă părere să ne transforme modul de a gândi și, prin urmare, viața?
În opinia autoarei, mentalitatea oamenilor (adică setul de convingeri despre propria persoană și despre însușirile cele mai importante) este de două tipuri: rigidă/vs/ flexibilă.
Ce înseamnă mentalitatea rigidă și unde ne poate duce? Convingerea că abilitățile noastre sunt date o dată pentru totdeauna și nu se mai pot schimba – mentalitatea rigidă – ne determină să vrem să le demonstrăm în permanență. ”Dacă inteligența, personalitatea și moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ți rămâne decât să dovedești că le ai din plin. Efectiv, nu se poate să lași să se întrevadă sau să se simtă că ai avea vreun deficit în privința acestor aspecte fundamentale”.
Unora dintre noi această mentalitate ne este indusă încă de la vârste foarte fragede, inclusiv prin acele etichete de care vorbeam înainte. Nu e de mirare că există multe persoane preocupate de acest scop istovitor de a-și dovedi calitățile și capacitățile: în clasă, în viața profesională și cea personală. Persoanele de acest fel fac o evaluare în fiecare situație: voi reuși sau voi rata? Voi părea deștept sau prost? Mă voi simți ca un învingător sau ca un învins? Prin urmare, vor simți în permanență nevoia de a-și dovedi mereu calitățile, atât față de ei înșiși, cât și față de ceilalți, de a primi mereu confirmări pentru aceste calități. Și vor fi atât de ocupați să și le demonstreze, încât nu vor mai avea timp să le dezvolte.
Mentalitatea flexibilă, pe de altă parte, susține posibilitatea ca, prin efort, să ne dezvoltăm însușirile fundamentale. Deși oamenii sunt diferiți, în tot ce ține de talente și abilități cu care se nasc, de interese sau tipuri de personalitate, oricine se poate schimba și evolua, prin strădanie și cunoaștere. Persoanele cu mentalitate flexibilă nu au nici pe departe așteptări nerealiste; nu vor crede că oricine poate ajunge, dacă e motivat și are o educație corespunzătoare, ca Einstein sau Beethoven. Dimpotrivă, astfel de persoane cred că potențialul adevărat al unui om este necunoscut și că e imposibil să prevezi ce va realiza el peste ani prin implicare, stăruință și pregătire. Și, cu toate acestea, merită din plin efortul; când ești convins de faptul că însușirile la care ții pot fi dezvoltate, ești mai motivat să înveți. Nu-ți mai irosești timpul demostrând la nesfârșit cât de capabil ești, ci te preocupi să devii mai bun de-atât. Nu mai cauți să-ți ascunzi defectele; lucrezi să le corectezi. Și nu mai alegi să mergi doar pe cărări bătătorite, ci cauți poteci care să te pună la încercare și să te dezvolte.
Dorința de a-ți depăși limitele în permanență, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când nu-ți merge bine, este esențială pentru mentalitatea flexibilă. Aceasta este mentalitatea care-i face pe oameni nu doar să răzbească, ci și să se dezvolte și să-și atingă adevăratul potențial până și în cele mai grele momente din viața lor.
Un răspuns