Cum să vorbeşti în faţa oamenilor – 1. Ce spunem

Cum să vorbeşti în faţa oamenilor … Şi să nu îţi fie ruşine să dai mâna cu ei după aceea?

De fiecare dată când trebuie să vorbim în faţa unui public, prima reacţie este să ne panicăm, să ne speriem. Ne trec prin faţa ochilor tot felul de scenarii care mai de care mai înfricoşătoare: dacă îmi pierd foaia de pe care trebuie să citesc, dacă mă bâlbâi, dacă nimeni nu mă ascultă, dacă oamenii se ridică şi pleacă exact când începe să fie mai interesant, dacă nu vor râde la gluma mea, dacă nu voi ştii să răspund la întrebări, şi aşa mai departe.

Cu toate acestea fiecare din noi a trebuit la un moment sau altul, în faţa unui public mai mare sau mic, în faţa prietenilor sau a unor necunoscuţi să ne prezentăm o lucrare, un referat sau doar să ne expunem punctul de vedere. Şi cu toţii am supravieţuit. Nu am auzit pe nimeni încă să se omoare din cauza unui „speech”, deci trebuie să existe nişte trucuri pentru a pleca de pe podium cu fruntea sus – şi asta nu neaparat de frică să nu dăm cu ochii de unul sau altul.

Cine nu a auzit de vestitul sfat: imaginează-ţi că toata lumea în public este dezbrăcată şi numai tu eşti îmbrăcat. Pentru cineva care trebuie să vorbească despre o nouă descoperire în geriatrie, întelege de ce acest sfat nu este întotdeauna cel mai bun.

Şi totuşi ce paşi trebuie să urmăm atunci cand vorbim în public?

Atunci când vorbim în faţa unui public sunt câteva aspecte de care trebuie să avem grijă:

• ce spunem
• cui spunem
• cum spunem

Azi ne vom ocupa de prima problema şi anume ce spunem.

Iată paşii pe care ar trebui să îi avem în vedere înainte să ne alegem un subiect:

Te pasionează subiectul?

Da, obligatoriu, alege un subiect care te pasionează. Atunci când vorbeşti despre ceva ce îţi place, o faci cu plăcere şi te simţi mai în largul tău.

E oare acest subiect interesant?

Gândeşte-te dacă ce îţi place ţie e interesant şi pentru publicul tău. E important ca celor din public să le spună ceva subiectul, altfel şansele să fie cu gândul în altă parte sunt foarte mari.

Ştii să-l faci atrăgător?

Începutul unei prezentări sau a unui speech este esenţial! Trebuie să le captezi atenţia din primele rânduri, să nu aştepţi ca cei din faţă să sforaie. Poate cea mai simpla variantă care îţi vine în minte este să începi cu: „Eu sunt Ghiţă şi am venit azi să vă vorbesc despre încălzirea globală.” Dar este şi cea mai puţin indicată.

Încearcă să începi cu o întrebare: „Ştiaţi că în ultimii ani numărul nu ştiu căror animale a scăzut drastic din cauza încălzirii globale?”

Încearca sa deschizi cu ceva personal: „Chiar eu am văzut colonii întregi de pinguini nevoiţi să îşi părăsească casa din cauza topirii gheţarilor. ”

Poţi începe cu o gluma – dar ai grijă să fie scurtă, clară şi încercată pe prieteni înainte, să ştii sigur că are efect.

Poţi începe puţin mai teatral: dintr-odată se sting luminile în sală şi pe ecran apare un filmuleţ sfâşietor cu doi pinguini, sau nişte imagini care vor face senzaţie.

Nu trebuie să faci toate aceste lucruri, dar trebuie să le iei pe toate în considerare pentru a vedea care ţi se potriveşte mai bine. Ce e important este să nu uiţi că din primele vorbe trebuie să le atragi atentia.

Ai conţinutul bine pus la punct?

O dată prinşi în plasă trebuie să îi ţii acolo. Informaţia trebuie să fie cât mai bine structurată şi uşor de urmărit. Îmi închipui că fiecare din voi a avut „norocul” să adoarmă la vreo conferinţa sau prezentare. Unul din motive este pentru ca nu a fost destul de dinamic.

Puneţi întrebări, încercaţi să vă implicaţi publicul cât mai mult. După ce aţi exemplificat o idee, faceţi o mică recapitulare, în felul acesta sedimentându-se mai uşor în capul publicului. Ridicaţi dileme, aşteptaţi ca oamenii să vă răspundă la întrebări. Nu le daţi în cap celor care au curajul să răspundă, chiar dacă greşesc. Deşi poate tipul a bătut câmpii, cei din public vor vedea că e ok să se implice fără să le fie frică de faptul că spun tâmpenii şi sunt luaţi peste picior.

Tot pentru a-i face pe participanţi să se simtă bine şi implicaţi în prezentare, repetaţi ce au spus: „Aşa cum a menţionat şi domnul cutărică…„, dar aveţi grijă ca unii să nu monopolizeze discuţia.

Nu uita să faci un rezumat

La sfârşitul prezentării trebuie să scoţi în evidenţă subiectul întregii lucrări, să faci un rezumat concret şi poţi avea două tipuri de concluzii: închise sau deschise.

O concluzie închisă înseamnă că oamenii pleacă de la prezentarea ta cu un fapt concret: efectele încălzirii globale sunt cutare, cutare, cutare şi modul de a stopa acest produs este cutare, cutare, cutare.

O concluzie deschisă este atunci când oamenii pleacă cu o întrebare, când oamenii îşi pot forma propriile lor idei în funcţie de materialul prezentat de voi. Acest gen de concluzie merge atunci când subiectele voastre au legatură cu etica, cu sentimentele, nu când vorbim de fapte concrete.

Un alt lucru important pe care trebuie să îl ai în vedere atunci când închei este să implici din nou publicul: „Chiar tu poţi să ajuţi la stoparea procesului de încălzire globală, spune mai departe ce ştii despre acest subiect şi astfel putem să ne asiguram că acest lucru nu se va mai repeta.”

La finalul oricărei prezentari bune, oamenii trebuie să plece mândrii de ei.

În cele din urmă, o prezentare bună, nu este despre un subiect bun, nu este despre un prezentator bun ci este despre cum a influenţat un public.

Dacă publicul pleacă cu convingerea ca a aflat ceva, ca este motivat să facă ceva anume, că nu poate sta locului pentru că are atâta dorinţa de a schimba ceva – înseamnă ca ai reuşit!

Şi nu uita de detalii!

1. Ultimul lucru pe care trebuie să-l faci înainte de a fugi de pe scenă este să le mulţumeşti pentru prezenţă şi să le spui că fie pot pune întrebări, în timpul rămas, sau că se poate continua discuţia şi mai apoi, în culise.

2. Interacţionează cu oamenii după ce ai terminat. Ocheşte-i pe cei care ai văzut că au fost interesaţi şi întreabă-i cum li s-a părut, ce părere au etc.

Cam atât am vrut de spus despre „Ce spunem”. Data viitoare ne vom axa pe „Cui spunem” şi „Cum spunem”.
În speranţa că vi s-a părut de folos, aştept cu nerăbdare întrebări, sugestii, propuneri.