Egoism versus altruism
De o vreme tot aud în jurul meu despre egoism și altruism, cum nu e bine să fii egoist și ce minunat e să dăruiești într-un mod altruist. Cum prietenia cu un scop e opusul prieteniei adevărate și iubirea necondiționată e vindecătoare.
Cred în asta, însă hai să vedem ce măști se ascund în spatele acestor cuvinte, intenții.
În DEX, egoismul este definit ca “Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și nesocotirea intereselor altora”, iar altruismul este definit ca „generozitate, atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea celorlalți”.
E rău să fii egoist?
Definiția din dicționar este revelatoare, însă realitatea e alta. Dacă te uiți atent la relațiile tale, poți observa cu ușurință că lipsa unui egoism, te face să depinzi de ceilalți și să ceri de la ei ceea ce nu-ți poți oferi singur. Îi lași astfel fără energie, bani, cuvinte și pretinzi că oamenii trebuie să-ți acorde aprecieri și decorații în lipsa unei auto-cunoașteri puternice.
Problema e că spunem că un om e egoist, atunci când el nu este, simte și acționează cum vrem noi.
Știi ce înseamnă de fapt un strop de egoism? Să te ocupi astăzi pe tine, să crești, chiar dacă asta înseamnă să nu răspunzi nevoilor celorlalți. Pentru ca mâine, să ai de unde oferi. Dacă tu ești gol, tot ce poți face este să ceri cu patos și ardoare bucățele din ceilalți care să te umple. Și niciodată nu va fi suficient.
În ceea ce privește relațiile de prietenie, toate au un scop. Indiferent că e conștient sau nu, avem un obiectiv cu prietenii noștri. Poate doar vrem să vorbim cu ei, să împărtășim ce știm, să ne simțim bine. Însă și astea sunt scopuri. Orice fel de relație care nu mai are un scop în spate, moare.
Dacă nu mă crezi, uită-te la relațiile tale romantice. Când au luat sfârșit? Ce scop comun mai aveați atunci? Dar cu prietenii tăi? Când s-au despărțit drumurile? Erau scopurile voastre asemănătoare sau diferite?
Scopurile din relații pot fi diferite. În cazul prietenilor, ne putem rezuma la cafelele băute împreună sau la evoluție, în cazul relațiilor de iubire, ne putem gândi la o casă, familie sau la progresul în doi în aceeași direcție.
Egoismul este bun. Egoismul înseamnă să știi cine ești și ce vrei și să mergi în acea direcție, fără să aștepți confirmări și aprecieri exterioare ție, în același timp respectând și drumul celorlalți.
Iubește-ți aproapele CA PE TINE ÎNSUȚI.
Dacă tu nu dai doi bani pe tine, cu toata intenția ta de altruism, nu vei putea iubi pe altcineva mai mult decât dragostea și atenția ce ți-o porți ție. Ce poți face însă, e să-i sorbi din timp, energie, afecțiune și aprecieri pentru a-ți umple propriile goluri.
E important să-ți desprinzi brațele de caracatiță din jurul oamenilor și să te concentrezi asupra ta, chiar dacă mulți te vor numi egoist. Astăzi e momentul să te cunoști și să faci pași mărunți spre visele tale. Acum e clipa cea mai potrivită să acționezi în ciuda temerilor tale. Și oricând, e oportun să spui NU, când simți asta sau DA când vrei ceva cu adevărat. Dacă îți permiți ca în prezent să fii egoist și să te ocupi de tine, mai târziu vei putea oferi pentru că ai de unde, nu pentru că aștepți ceva înapoi.
Masca altruistului
Deși altruismul ca idee sună frumos, pentru majoritatea oamenilor e doar o mască. Sub ea se ascunde o nevoie acută de apreciere și atenție. Acțiunile lor așteaptă un răspuns, iar dacă îi dezamăgești, s-ar putea să te alegi cu o tigaie în cap sau măcar o frază de genul „Uite eu câte am făcut pentru tine și tu acum mă superi.”
În spatele unui altruist stă mândră ideea „Uite ce om bun sunt eu. Iert, iubesc și mă sacrific pentru ceilalți.”
Orice acțiune numită sacrificiu nu mai e altruism, e o alegere.
Dacă totuși îți place ideea unei prietenii dezinteresate și a unei iubiri necondiționate (indiferent că e vorba de o relație sau oameni în general), uite cum poți ajunge aici:
1. Ocupă-te de tine. Astăzi. Citește, participă la seminarii, fă tot ce e necesar pentru a-ți trezi puterea interioară și să mergi spre visele tale.
2. Măcar câteodată fii egoist. Ca să poți dărui dragoste, bani, ajutor, orice vrei, trebuie întâi să ai tu toate astea. Permite-ți să evoluezi pe toate planurile, apoi poți dărui și învăța și pe alții cum să obțină ce vor.
3. Dacă ceilalți nu-ți oferă ceea ce vrei, întreabă-te dacă tu îți oferi acele lucruri. Cum vrei apreciere de la cei din jur dacă tu nu te apreciezi suficient? Umple-ți singur golurile. Stai în liniște cu tine, fără măști sociale și accesează-ți resursele interioare. Simte fiecare parte din tine. Simte-ți inima, corpul, cum funcționează perfect pentru ca tu să trăiești.
4. Lasă-i pe ceilalți să meargă pe drumul lor. Dacă poți, ajută-i, dacă nu, măcar nu-i judeca. Realitatea ta nu e singura corectă și evoluția fiecăruia are ritm propriu. Permite-ți să fii cum vrei și lasă-i și pe ceilalți să fie.
5. La iubirea necondiționată ajungi atunci când ești atât de plin interior, încât orice și oricât ai dărui, nu ai cum să pierzi nimic. Nu aștepți nici măcar mulțumiri și n-ai cum să fii dezamăgit pentru că puterea ta dă pe dinafară și tot plin rămâi, oricât ai da celorlalți.
Fii egoist, atât cât să-ți permită să progresezi pentru a putea ajuta și alți oameni, iar dacă ai în jurul tău persoane la care te deranjează această calitate (sau îl poți numi și defect), întreabă-te unde anume în viața ta ești egoist tu cu tine? Și fii atent să nu fi lipit o etichetă pe omul de lângă tine, iar el să nu se poată exprima decât în cadrul ei.
Iar dacă ții să fii altruist cu adevărat, renunță la așteptări și acționează din umbră. Ajută oamenii în așa fel, încât ei să afle că puterea lor interioară e mai mare decât orice și ei pot face schimbările necesare pentru a fi fericiți. Nu tu. Și lasă-i să-și aleagă singuri calea, chiar dacă nu corespunde cu a ta.
Succes!
