Eşti într-o zi „d-aia”?
“Păstrează-ţi gândurile pozitive, pentru că aceste gânduri vor deveni cuvinte.
Păstrează-ţi vorbele pozitive, pentru că aceste vorbe se pot transforma în acţiuni.
Păstrează-ţi acţiunile pozitive, pentru că aceste acţiuni pot deveni obiceiuri.
Păstrează-ţi obiceiurile pozitive, pentru că acestea pot deveni modul tău de a trăi.
Păstrează-ţi modul de viaţă pozitiv, pentru că acest mod de viaţă poate deveni destinul tău.”
(Mahatma Ghandi)
…dar uneori nu reuşeşti, spun eu.
De fel sunt o persoană plină de energie, volubilă, radiez. Sunt într-o continuă mişcare şi toată lumea mă percepe ca fiind un om pozitiv şi comunicativ. De obicei, când mă confrunt cu o persoană/stare/situaţie negativă, se întâmplă spontan un fenomen: o resorbţie a negativismului de către pozitivismul meu.
Dar am câte o zi…
Ce mai zi! Mă irită orice şi oricine. De când deschid ochii dimineaţa şi până mă bag în pat la culcare, sunt plină de nervi. Ţip din orice. Nu-mi iese nimic bine. Fără un motiv precis şi determinat, toleranţa mea – ale cărei limite sunt fooooarte depărtate – ajunge la limita minimă. Habar nu am de ce. Poate că nu există o explicaţie concretă. Sau poate că explicaţia ar fi refularea stărilor negative care, chiar deşi de obicei sunt resorbite, lasă mici amprente ce se cumulează în timp în aceste stări.
Sunt sigură că şi voi aveţi stări din acestea. Cum vă comportaţi în asemenea zile?
Vă voi spune ce fac eu, de ceva vreme.
- În primul rând îi anunţ pe cei din jurul meu că am o zi foarte proastă şi că ar fi mai bine să nu mă solicite prea mult. În felul acesta îi protejez pe ei, netransmiţându-le starea mea şi pe mine, evitând să o amplific.
- Ocolesc orice fel de discuţie pe orice fel de temă. Fiind foarte “iritată”, probabil că din senin s-ar ivi un motiv de ceartă. Chiar şi o mică discuţie în contradictoriu, cum ar fi că merele X sunt mai gustoase decât merele Y.
- Încerc să îmi propun cât mai puţine lucruri de realizat în ziua respectivă. Pentru că nu am deschidere mentală pentru niciun fel de activitate, nu numai că nu le-aş putea duce la bun sfârşit, dar acest lucru mi-ar induce o stare de de frustrare care ar accentua starea de nervi deja existentă.
- Dacă ajung totuşi ţn situatia de a mă enerva, încerc să nu spun nimic şi să mă retrag pentru o “pauză” undeva unde pot fi singură. Mă aşez şi mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat, încercând să mă calmez şi să adopt atitudinea optimă.
- “Noaptea este un sfetnic bun” se spune. Mă încurajez cu gândul ăsta. Parca ziua trece mai repede ştiind că va urma o noapte de odihnă.
Deşi a doua zi simt că “ziua cu nervii” a fost irosită nefiind fructificată, mă consolez cu gândul că prin lipsa mea de activitate am încercat să fac, atât mie cât şi celor din jur, cât mai puţin rău. Şi asta devine o mare realizare: să nu te răneşti şi să nu îi răneşti pe alţii. (Pentru orice situaţie negativă există o perspectivă pozitivă.)
“Nu te voi condamna pentru ce ai făcut ieri dacă azi vei face lucrurile cum trebuie.” (Sheldon S. Maye)
