Acum ceva timp aveam un complex foarte-foarte ciudat: şi anume cititul în public. Şi când spun „public” nu mă refer la lecturatul cu voce tare în faţa a zeci de oameni (ăsta-i un alt complex). Eu pur şi simplu mă simţeam stânjenit, mă simţeam ciudat, jenat, privit când citeam prin tramvaie, autobuze, metrouri şi tot aşa.
Toată viaţa mea mama, profesoara de română din clasele mai mici şi meditatoarea (cea care m-a pregătit pentru Capacitate) m-au bătut la cap să citesc. Mă obligau. Dar efectul desigur a fost zero. Nu ştiu dacă voi când eraţi mici lecturaţi ceva dar eu nu puteam şi nici nu voiam. Totuşi, am început să citesc foarte mult o dată ce am început să merg cu trenul foarte mult. De plictiseală îmi cumpăram cărţi şi citeam câteva ore bune pe drum.
Aşa se pare că a dispărut şi complexul de care am amintit mai sus. Aşa am început să mă obişnuiesc cu oamenii din jur care privesc spre tine curios când lecturezi.
Concentrarea era problema mea cea mai mare
Problema mea când eram mic era că nu mă puteam concentra să citesc. Eu deşi citeam fiecare cuvânt din carte nu voiam să-l „trăiesc”, să-l „simt”. E ca atunci când citeşti ceva dar eşti cu gândul în altă parte. Copil fiind eu n-am putut citi din lipsă de concentrare.
Totuşi, o dată cu mersul cu trenul m-am prins că mă pot auto-păcăli, mă pot convinge să fiu atent la ce citesc. Eram atât de plictisit uneori de tren încât nu aveam la ce să mă gândesc iar cartea, povestea din carte, era singura mea scăpare.
Concluzia este că în ziua de azi citesc mult mai concentrat, mult mai atent şi mult mai repede în mijloacele de transport în comun (sau în locurile agitate, gălăgioase) decât citesc atunci când sunt singur acasă.
Am ajuns să citesc mergând
Dar ce m-a făcut de fapt să povestesc toate astea? Chiar zilele trecute am lecturat atât în tramvai cât şi în metrou… dar apoi s-a întâmplat ceva „nou. Am lecturat în mers. Şi totul a venit de la sine. Mă simţeam zen.
Imaginaţi-vă că erau o mulţime de oameni pe stradă venind spre mine, iar eu mergeam cu capul în carte, ridicând foarte rar privirea. Acum imaginaţi-vă că se făcea loc pentru mine prin mulţime, pe trotuarul îngust de Bucureşti.
Eu citesc pe unde apuc. Tu pe unde citeşti?
PS: Articol scris în urma unui eveniment Lecturi Urbane la metrou. 🙂
16 răspunsuri
Eu citesc oriunde, mai ales in autobuz/metrou, ca sa nu fie totusi un timp pierdut aiurea, si in unele ore la scoala, unde altfel as sta pur si simplu degeaba.
la fel si eu, citesc oriunde… trebuie să incerc cititul în timpul mersului.
Pe strada, in masina, in tramvai sau autobuz ascult cate un audiobook iar in metrou (pt ca am un drum mai lung) citesc.
Doza cea mai mare de citit ramane insa acasa.
@Axel – şi eu citesc la şcoală uneori. 🙂 Acolo chiar simt că pierd vremea.
@George – Nu ştiu cum să-ţi spun dar pentru mine cititul din mers a fost foarte-foarte interesant. Nu ştiu dacă eram eu prea „Fascinat” de carte sau altceva, dar totul s-a întâmplat prima dată natural. Dar de atunci mereu am un sentiment plăcut când merg citind… sau de fapt citesc mergând.
@Mariana – Încă nu am încercat audiobookurile dar sunt pe cale de a testa şi această cale. Mi-e teamă că gândurile vor avea volumul dat mai tare. Am o mare problemă de concentrare.
PS: de unde iei audiobookurile?
si eu citesc in autobuz/metrou/tramvai etc ca sa nu pierd timpul degeaba. de obicei imi iau la mine si cartea si mp4’ul
citesc oricand,oriunde:)
insa eu dispun de o intreaga biblioteca gen e-book si toate sunt descarcate pe telefon.cum termin o carte o sterg
si se pare ca cele mai multe carti citite le am in ora de romana…dar eu nu citesc ce mi se cere la scoala…si cateodata nu citesc acele carti doar pentru ca sunt cerute de profesorul de romana
@Ramona – eu în ora de română citesc cel mai mult… dar citesc, nu „ascult”… 😀
Se pare că ora de română e cea mai nefăcută oră.
Chiar ti se facea loc sau te duceai din cot in cot?
@Mihai – pur şi simplu se dădeau din faţa mea.
@Ariel: Lucky guy!!! Si pe unde mergeai tu asa? ca eu prin Pantelimon nu am reusit performante de genul asta?
eu citesc la volan! si nu ma intelege gresit…sti tu ambuiteiajele alea interminabile din cam orice oras??? (chiar si daca stai toata ziua inchis in casa cu TVul deschis n-ai cum sa le ratezi…si parca te plictisesc doar vazandu-le). eh, pentru situatii de genul, fidalul meu pasager din dreapta este cartea tocmai inceputa. si triste este ca sunt sanse mari sa o si termin pana apunc sa ma dau jos din masina 😀
@Oana – bicicleta! BI-CI-CLE-TA!
Nu conteaza unde citesti.. ci doar sa citesti. Fiecare unde cum si cand poate..
Eu fac la fel, la scoala si in mijloacele de transport. Dar nu reusesc sa ma concentrez prea bine cateodata, cand e galagia prea mare.
Citesc mult mai atent cand e liniste. 🙂
In scoala citeam la orele neinteresante. Aveam mereu ascuns kafka sub banca, pana cand ma prindea cate un prof. In rest citesc pe tren, in masina, metrou si mi s-a intamplat sa citesc din mers. Coboram din metrou, mergeam la munca si nu terminasem capitolul la care eram. Si era super super interesant de nu puteam sa inchid cartea. Era sa-mi rup gatu pe scarile de la metrou:))) dar n-am patit nimic. Probleme de concentrare nu am…poate sa fie o galagie infernala langa mine, atata timp cat cartea e interesanta.
De curand i-am daruit mamei mele pentru ca simteam ca muncea prea mult si nu mai avea parte de momente in care sa se dezvolte. M-a surprins ca atat ea, cat si bunica care nu au mai citit de peste un deceniu literatura sau articole, au citit cartea respectiva in numai o zi si, si cu pauze. Mie, care sunt in flacara studiului, mi-ar lua in jur de 3 zile sa citesc respectivul roman si doar daca stau in liniste. Ele citeau cu foarte multa harmalaie in jur(zgomotul nostru in jur, televizorul aprins, aparatele casnice). Care ar fi explicatia si cum as putea ajunge la nivelul lor de eficienta si concentrare? Va multumesc pentru sfaturi anticipat! 🙂