Eu nu uit niciodată!
Eu nu uit niciodată nimic! Bine, mint, uneori uit. Dar rar. Şi uneori uit intenţionat. Nu ştiu cum vine asta dar uneori am impresia că eu sunt împărţit în doi oameni diferiţi… oameni ce uneori trebuie să se mintă unul pe altul. Dar asta-i alta poveste.
Deci cum fac eu să nu uit? Eu sunt un om care n-are memorie de elefant, ci dimpotrivă. Uit repede – şi de obicei uit repede exact lucrurile importante. De câţiva ani tot mă „bat” cu uitucul din mine şi pot spune că în această perioadă am găsit soluţii de toate felurile.
Modul greu de a reţine lucruri
La început îmi faceam liste mentale (dacă le pot zice aşa). Ştiam că trebuie să spăl vasele, să plătesc lumina şi să îmi fac abonament la metrou şi reţineam toate astea doar dacă le vizualizam mental (deci vasăzică-n cap) sub formă de listă.
Un alt mod straniu prin care reţin uneori lucruri este să îmi asociez o parte din corp cu un lucru de ţinut minte. Ştiu, ştiu, sună super-straniu… dar merge! Mâna dreaptă – să cumpăr un suc pentru acasă, mâna stângă – să sun la bancă.
Modul „mâzgâlicios” de a reţine lucruri
Nu, nu este estetic dar funcţionează. Am obiceiul de a-mi nota pe mână (în palmă sau pe degetul mare, la exterior) tot felul de lucruri ce trebuie să le fac.
Modul „costisitor” de a reţine lucruri
Păi mi-am cumpărat o tăbliţă pe care o am deasupra locului în care-mi petrec majoritatea timpului din zi.
Şi pentru momentele când plec de acasă am MEREU la mine o agenduţă. Pagina din spate este pentru lucruri „de ţinut minte”. Când se umple pagina o rup.
Modul neconvenţional de a reţine lucruri
Eu mi-am tatuat un citat pe care cred ca nu e recomandat să-l uit vreodată… „All that we are is the result of what we have thought.”. Buddha a zis asta.
Voi aveţi alte moduri de a „reţine” lucruri?
