Fructe sau numere?
“Oamenii sunt fructe sau numere?” m-a întrebat un OM.
“Cred că suntem nişte fructe numerotate”, i-am răspuns. “Fiecare fruct dintre noi are un număr. Sunt convinsă că suntem trecuţi undeva, într-o hârţoagă groasă şi prăfuită, pe inventar.”
Am plantat un pui de gutui în grădină. Era mic cam cât o nuia. Din aceea cu care sunt ameninţaţi copiii când nu sunt cuminţi…
O vreme l-am îngrijit. L-am săpat, l-am udat, am curăţat buruienile din jurul lui. Ba chiar i-am pus o proptea care să-I ghideze către înalţimi. A crescut frumos. Un an. Al doilea an. Apoi am uitat de el.
A crescut în continuare, numai că aracul i-a “rămas mic”. Buruienile au început să-l acopere, iar el, sufocat si sălbatic, şi-a croit drum către cer aşa cum a crezut el de cuviinţă.
Într-o zi m-am uitat pe fereastră şi l-am văzut. Era înalt, dar strâmb. Avea fructe multe, dar mici şi găunoase. Îmi era ruşine. Nu ştiu dacă îmi era mai ruşine pentru că era urât în curtea mea sau pentru că nu avusesem eu grijă de el. El, sămânţă bună, n-a fost îngrijit şi sprijinit, cu ce era vinovat?!
Cam tot aşa e şi cu oamenii. Un om trebuie ajutat să crească. Să fie sprijinit, învaţat, îndrumat de către cei din jurul lui.
Copiii sunt, de cele mai multe ori, rezultatul muncii parinţilor lor. Deşi de multe ori depinde şi calitatea “seminţei”.
M-am tot gândit. Cred că, dacă m-ar întreba din nou, i-aş răspunde OMULUI: “Cu siguranţă suntem copaci, iar fructele sunt realizările noastre!”
Fiecare dintre noi are momente cand trage linie şi face socoteala rezultatelor lui. Le pune în balanţă, le cântăreşte. E mulţumit sau nu.
Puţini oameni trăiesc. Mulţi îmbătrânesc numai.
– o spunea Peter Hahne
