Interviu cu Teodora Rogobete

Teodora nu-i din Bucureşti, acolo unde locuiesc eu, aşa că mi-a fost destul de greu s-o cunosc face-to-face… dar când am cunoscut-o, întâmplător, la un eveniment nu am ezitat nicio clipă să-i spun că-i foarte admir munca! Apoi cred că am plictisit-o teribil punându-i câteva întrebări despre cartea ei (o carte specială despre bucătăreală) pentru care, din nou, o apreciez foarte mult.

Mai jos i-am luat un mic interviu despre viaţa de blogger, viaţa de mămică şi viaţă de autor de carte de bucătăreală. Sper să vă placă de Teo şi s-o urmăriţi pe viitor. 🙂

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Sunt Teodora Rogobete, am 26 de ani şi sunt mămică, gospodină, soţie, bloggeriţă şi cam asta ar fi. Chiar dacă am terminat asistenţa socială şi ulterior master în managementul resurselor umane, adevărata mea pasiune e gătitul şi am renunţat la cariera strălucită în HR pentru a mă dedica acestei pasiuni.

2. Ai o pasiune imensă pentru bucătăreală: cum şi când ai descoperit-o?

Totul a început după ce m-am căsătorit, adică atunci am avut în sfârşit acces la bucătărie. Ca şi noi toţi, am locuit până atunci cu mama, care era stăpână la ea în bucătărie şi puteam în cel mai bun caz să îi fim aghiotanţi, dar nu apucam niciodată să gătim noi înşine o masă cap-coadă. De mică mi-a plăcut să gătesc şi să le ajut pe mama şi pe buni. Dar când am avut în sfârşit tigaia mea, atunci m-am simţit pionier şi mi-am dat seama cât de mult îmi place să gătesc. Restul… e istorie!

3. Ai unul din cele mai citite bloguri de bucatareală la ora actuală… Cum este viaţa de blogger?

Viaţa de blogger culinar e uşor diferită de cea a unui blogger în general, şi asta pentru ca postările mele presupun muncă efectivă. Până să ajung în faţa laptopului şi să scriu efectiv reteta şi povestea ei, trebuie să cumpăr ingredientele, să le aşez frumos în boluri ca să dea bine în poză, să gătesc mânacarea efectiv, să fac şi poze între timp (uneori câte 5-6 poze la un singur pas al preparării), apoi să descarc pozele, să le aleg, să le editez în tablouri de câte 4 etc. Durează cam două ore până public o reţetă, din momentul în care e gata de preparat.

Nu e chiar uşor să faci asta şi e dureros că de cele mai multe ori, oamenii nu înţeleg câtă muncă stă în spatele fiecărei reţete şi consideră că munca ta li se cuvine. Sunt însă şi cei care ne apreciază munca şi pentru ei merită să o luăm de la capăt în fiecare zi.

4. Cum ţi-a venit ideea de a scrie o carte de bucate atât pentru femei, cât şi pentru copiii lor?

Când am devenit mămică şi mai ales când Luca al meu a ajuns la vârsta diversificării, am început să mă gândesc serios la o carte pentru mămici şi copiii, care să prezinte reţete de dulciuri. Asta pentru că toţi copiii iubesc dulciurile, însă cele pe care le găsim în comerţ nu sunt mereu cea mai bună alegere pentru ei.

Cartea este însă mai mult decât o simplă carte de bucate, fiecare reţetă fiind împărţită în paşii pe care trebuie să îi facă mama şi cei pe care trebuie să îi facă micul bucătar, astfel încât la final, să creeze nu doar o prajitură, ci o amintire numai a lor.

5. Cum a decurs lansarea cărţii? Mamele şi copiii lor au fost receptivi?

Lansarea cărţii la Bucureşti a fost un succes. Au fost prezenţi mulţi copii de diverse vârste, am gătit împreună cu ei, ne-am jucat, am avut concursuri şi o tombolă. Însă cel mai cel ne-a plăcut să gătim împreună. Deşi aţi crede că micuţii preferă să se uite la desene în loc să gătească, e un raţionament greşit! Copiilor le place să se simtă responsabili şi să fie trataţi la fel ca şi adulţii. Dacă i-aţi fi văzut cum se străduiau să spargă ouăle, să cântărească făina sau să folosească mixerul!

6. De obicei un scriitor are puţin de câştigat (financiar vorbind) de pe urma cărţii sale. Tu în ce măsură ţi-ai monetizat pasiunea cu gătitul?

În ceea ce priveşte cartea, nu se poate vorbi momentan de o monetizare. Asta pentru că, deşi de publicarea efectivă a cărţii s-a ocupat editura, toate ingredientele le-am cumpărat eu. Dacă era, de exemplu, o carte de beletristică era mai simplu: scriam şi scriam şi asta era. Însă în cazul unei cărţi de bucate ca şi “De-a Bucătarii” (cartea poate fi cumpărată de aici), a fost mult mai multă muncă şi o investiţie financiară considerabilă. Ne e cazul să vorbim de sume, dar nu, încă nu putem vorbi de niciun fel de profit. Asta înseamnă pentru mine să lucrezi din pasiune.

În ceea ce priveşte blogul, el este unica sursă de venit şi asta pentru că nu poţi să te ocupi de un blog culinar la nivelul la care o facem noi (postăm aproape zilnic reţete) şi să ai şi un day-job pe lângă. Îmi tratez pasiunea pentru bucătărit cu aceeaşi seriozitate şi dedicare cu care mi-aş trata job-ul, deci consider că e normal să am cel puţin un “salariu lunar” din asta.

7. Care-i planul tău de viitor în ceea ce priveşte această pasiune?

Vreau să continui munca pe care am început-o, să fac o şcoală de bucătari, cursuri foto, să investesc în bucătăria mea etc.

8. Ce părere ai despre legea atracţiei?

Cred că vorba poplară “bine faci, bine găseşti” se referă într-un fel la această lege a atracţiei. Cred că atunci când îţi doreşti foarte mult ceva, vizualizezi acel ceva şi ştii că va fi al tău, tot universul se va mobilza să-ţi aducă acel ceva. Am să vă dau un exemplu care poate părea stupid, însă pentru mine este foarte important: când am rămas însărcinată, locuiam cu părinţii, aveam un salariu mediocru şi nu foarte multe lucruri la care puteam visa. Însă îmi doream foarte mult să renovez camera în care urma să locuiască bebe, aşa că am desenat eu însămi mobilierul, aşa cum mi-l doream, galben cu portocaliu. Am lipit desenul pe perete şi în fiecare zi mi-am spus că în camera asta va veni Luca. Fără a intra în mai multe detalii, pot să vă spun că pe Luca l-am adus de la meternitate în camera lui nouă. Trebuie doar să îţi doreşti şi să te strădui să îţi îndeplineşti visul.

9. Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?

“A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier, clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for” – Elizabeth Stone