Iertarea e pentru cei puternici!
CE este iertarea? Iertarea este trecerea cu vederea a unei greşeli, absolvirea de pedeapsă.
Iertarea este un proces complicat, ce necesită timp şi multă deschidere către schimbare, nu o acţiune care se întâmplă rapid, ca şi cum ai bate din palme.
Iertarea presupune dragoste. Doar dacă iubeşti omul care ţi-a greşit, îl poţi ierta.
Atunci când cel căruia i-ai greşit îţi spune: „Nu am nevoie de explicaţii! Nu ai ce să îmi explici pentru că nu am ce să iert!” şi îţi întoarce spatele, este cât se poate de evident ce sentimente are pentru tine şi câtă afecţiune a investit în tine.
În primul rând, pentru a putea ierta este nevoie să îi permiţi celui care a greşit să explice cum „s-a ajuns aici”. Trebuie să te pui în locul lui şi să încerci să-ţi dai seama ce a trăit şi ce a gândit. Aş putea numi asta: „a acorda circumstanţe atenuante”. Dacă poţi acorda circumstanţe atenuante, poţi acorda iertarea.
Doar în momentul în care te interesează cu adevărat motivele, doar în cazul în care contează cauzele şi este important să vrei să ierţi, doar atunci poţi spune că iubeşti.
Nu trebuie confundată iertarea cu toleranţa. A tolera înseamnă a trece cu vederea aceleaşi greşeli, în mod repetat. Aici intervine altă problemă. Toleranţa, în anumite situaţii este considerată lipsa demnităţii, a orgoliului.
Unii au impresia că dacă iartă repetat acest lucru îi face să se simtă buni. Complet greşit! Iertarea repetată sau tolerarea îi face doar victime. Victimele unui rol de „om bun”.
Femeile iartă mai uşor: infidelităţile soţului, grosolăniile bărbaţilor, năzbâtiile copiilor, răutăţile soacrei, perversitatea „prietenelor”. Asta pentru că au tendinţa să se victimizeze.
Deşi se spune că în dragoste nu trebuie să existe orgoliu, iertarea înseamnă trecerea peste orgoliu.
Dar ce reprezintă asta, de fapt? Ce se întamplă în mintea şi inima unui om atunci când spune că Iartă?
Cu toate că greşeala sau nedreptatea ce i-a fost facută poate încălca pricipiile, regulile sau îl răneşte ori îl jigneşte, el consideră că poate trece cu vederea acest lucru şi poate merge mai departe.
Dar cum?
Oamenii au puterea de a se vindeca sufleteşte prin uitare. Iertarea echivalează cu uitarea. Ascunzi undeva, într-un colţ al minţii, întâmplarea aceea care te-a făcut să suferi. O fereci bine în spatele unor uşi grele, imaginare şi o laşi acolo. În timp, rana pe care ţi-a provocat-o se vindecă. Aici intervine uitarea. Numai că, uneori vezi cicatricea şi aceasta îţi reaminteşte. Dacă rememorarea îţi provoacă resentimente şi durere, atunci este evident că nu ai reuşit să ierţi.
Uneori iertăm foarte uşor. Asta pentru că vrem să trecem peste toata suferinţa provocată de constientizarea explicaţiilor.
Mai există varianta: „ierţi, dar nu uiţi”. M-am întrebat de multe ori: „Cum vine asta?”Să ierţi, dar să nu uiţi. Mie îmi sună a răzbunare. Cred că unii nu fereacă uşile acelea grele, imaginare şi le lasă aşa… întredeschise. Aşteaptă momentul prielnic în care, retrăind momentul „întâmplării”, se simt minunat făcând reproşuri. În asta constă răzbunarea. Nu are legatură cu uitarea. Este premeditat. Este răutate pură.
Tot ce am spus mai sus se poate rezuma la urmatoarele:
– Iertarea provoacă suferinţă.
– Iertarea presupune uitare.
– Iertarea înseamna deschidere şi bună-voinţă.
– Iertarea arată cât de puternic eşti.
– Iertarea este cea mai evidentă dovadă de dragoste.
Aşa cum spunea Mohandas Gandhi: Cei slabi nu vor putea niciodată să ierte. Iertarea este calitatea celor puternici.
TU cat de puternic esti?
