Ipotetic vorbind, dacă ai afla că mai ai de trăit doar o lună de zile…
Uneori, poate-s nebun, nu ştiu, dar uneori mă gândesc: „Oare cum ar fi să aflu că am cancer, aşa, deodată?”
Mă gândesc la asta pentru că tot aud de oameni care se trezesc cu cancer. Acum câţiva ani mi-a murit o rudă în timp ce eu eram plecat în vacanţă pentru doar două săptămâni. În acele două săptămâni a aflat că are cancer şi a murit. Aşa, rapid. A fost un şoc.
Şi uneori pic pe gânduri: „Cum ar fi dacă aş afla că mai am de trăit doar o lună de zile? Care ar fi primul lucru pe care l-aş face?”
Şi nu, nu vreau să fac o listă de lucruri pe care vreau să le fac şi n-am apucat. Nu.
Ci m-aş întreba doar: „Ce regrete am?”
Şi probabil mi-aş da seama că trebuia să petrec mai mult timp cu sora mea. Trebuia să vorbesc mai des cu bunica. Trebuia să mă trezesc mai devreme în fiecare dimineaţă. Trebuia să.
Astea-s primele trei regrete care-mi vin în cap când îmi imaginez că mor într-o lună de zile. Poate pentru alţii-s stupide. Dar pentru mine reprezintă limita dintre a muri fericit şi a murit fericit, dar cu câteva regrete.
Mi se pare un exerciţiu bun să-ţi imaginezi că mai ai de trăit puţin. Mi se pare un exerciţiu bun să te gândeşti la regrete (pe care, desigur, e bine să nu le ai… niciodată.) …
Mi se pare un exerciţiu bun să te întrebi: „Dacă mor acum, mor fericit?”
Ipotetic vorbind, mai am o lună de zile să petrec mai mult timp cu sora mea, să vorbesc cu bunica mai des şi să mă trezesc tot mai devreme.
