Aşa după cum este şi firesc, fiecare dintre noi îşi are propria viziune în legătură cu ceea ce înseamnă iubirea şi o experimentează în felul său unic. Şi nu e deloc surprinzător faptul că dacă acum ceva ani credeam poate că ştim ce e iubirea, astăzi s-ar putea să ne întrebăm dacă este chiar aşa!
Spre exemplu, majoritatea suntem convinşi că iubim într-un mod autentic atunci când întâlnim persoana aceea perfectă din visurile noastre care ne face să simţim că plutim printre norişori. Dacă este cu adevărat aşa, atunci de ce se schimbă ceea ce simţim odată cu trecerea anilor sau de ce suferim de îndată ce acea persoană nu e lângă noi sau nu ne mai satisface nevoile şi aşteptările? Probabil că aţi observat şi voi că atunci când eşti “îndrăgostit” ai tendinţa de a face orice pentru a satisface nevoile persoanei iubite, inclusiv o groază de compromisuri, indiferent dacă eşti conştient sau nu că de multe ori ceea ce faci nu e ceea ce simţi tu cu adevărat.
În realitate, procedând astfel te asiguri că nevoile tale dragi vor fi satisfăcute. Aşa se face că la începutul unei relaţii investeşti foarte mult în ea şi că în mod evident, investiţia este direct proporţională cu gradul tău de “îndrăgostire”: timp, bani, “schimbare” de dragul celuilalt, vacanţe romantice, multe ore petrecute în faţa oglinzii pentru a fi seducător/seducătoare, sport făcut cu intenţia de a arăta cât mai bine, instruire intensă pentru a oferi cele mai grozave partide de sex, surprize de tot felul, iar lista este interminabilă (şi în mod evident adaptată resurselor interioare şi exterioare ale fiecăruia!). Ce să mai vorbim, eşti mai motivat, energic şi plin de viaţă ca niciodată şi în mod evident, asta simţi numai în cazul în care nevoile tale sunt satisfăcute, pentru că în caz contrar, eşti de-a dreptul dărâmat!
De ce procedezi astfel? Eşti absolut sigur că o faci din cauză că îl iubeşti pe celălalt? Te-ai întrebat serios vreodată acest lucru? Eşti sigur că în realitate nu eşti decât extaziat de faptul că celălalt iţi satisface propriile nevoi şi că nu confunzi acest lucru cu iubirea? Câte dintre acţiunile tale reflectă adevărul tău cel mai profund şi sunt absolut dezinteresate şi câte dintre ele sunt o investiţie pentru care te aştepţi să primeşti cândva ceva la schimb? Te-ai întrebat vreodată de ce te “îndrăgosteşti” numai de anumite persoane şi nu şi de restul, mai ales dacă nu se încadrează în idealul tău? Sau de ce îi iubeşti pe cei din familia ta şi pe prieteni mai mult decât pe restul? De unde vine această diferenţiere? O fi iubire sau ataşament?
Păi, hai să privim lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Să zicem că în viaţa ta a apărut acea persoană de care te simţi “îndrăgostit”. În mod clar, dacă eşti foarte sincer cu tine însuţi, vei observa că ea (sau el) arată aşa cum îţi place ţie (deocamdată!), este, vorbeşte şi acţionează într-o mare măsură după cum iţi place ţie (tot deocamdată!), iar asta te face să te simţi fericit. Uneori nu e deloc de neglijat şi ceea ce posedă partenerul tău: bani, succes, faimă, cunoaştere, şamd. Ce înseamnă asta? El sau ea satisface într-o mare măsură nevoile şi aşteptările tale (cel puţin la prima vedere!), deci iată-te “îndrăgostit”!
Anthony de Mello, în cartea sa “Conştienţa. Capcanele şi şansele realităţii” spune într-un mod foarte simpatic că acea persoană de care te-ai “îndrăgostit” e pe lista ta de cumpărături! Deci se pare că just ar fi să îi spui partenerului tău “apreciez şi iţi mulţumesc că îmi satisfaci atât de mult nevoile” mai degrabă decât “te iubesc”! De ce spun asta? Nu e deloc greu să “iubeşti” pe cineva care se încadrează în idealul tău, mai ales atâta timp cât este, are şi face ceea ce tu doreşti! La polul opus, duşmanii rareori iţi satisfac nevoile şi evident, rareori se întâmplă să te “îndrăgosteşti” de ei! Şi totuşi, tocmai aceştia din urmă sunt cei mai mari învăţători ai tăi care iţi oferă ocazia de a-ţi reaminti ce înseamnă cu adevărat iubirea necondiţionată!
Cum poţi să iţi dai seama dacă într-adevăr chiar iubeşti necondiţionat? Păi observă ce se întâmplă în interiorul tău atunci când acea persoană de care eşti “îndrăgostit” nu e lângă tine sau nu iţi mai satisface aşteptările. Observă cât de mare e nevoia ta de control asupra celuilalt, nevoia de a-l avea lângă tine şi în ce măsură eşti dispus să faci compromisuri pentru a nu-l pierde. Observă în permanenţă ce anume din gândurile, cuvintele şi acţiunile tale trădează mai degrabă teama de a nu-l pierde pe celălalt (e doar una dintr-o listă nesfârşită!) decât iubirea. S-ar putea să fii surprins când vei realiza cât de multe dintre acestea iţi ascund de fapt temerile şi nesiguranţa şi cât de puţine reflectă cu adevărat iubirea necondiţionată. Dacă eşti curios să afli adevărul despre tine şi dacă eşti suficient de curajos, testează ce simţi dacă decizi în mod conştient să renunţi măcar pentru o vreme la una dintre acţiunile pe care le faci în mod curent şi despre care ştii că satisface nevoile partenerului tău. Dacă simţi îngrijorare sau teamă că o să ai ceva de pierdut sau că pe viitor n-o să mai obţii ceva ce iţi doreşti de la partenerul tău, atunci înseamnă că e timpul să fii sincer cu tine şi să-ţi pui întrebări: iubeşti sau investeşti?
Cât timp nevoile tale sunt satisfăcute nu eşti conştient de temerile care te conduc şi chiar crezi că iubeşti necondiţionat. Adevărul iese întotdeauna la iveală de îndată ce partenerul nu se mai încadrează în idealul tău şi când tu ai curajul de a nu mai face compromisuri. De ce crezi că suferi dacă celălalt nu mai este cum te aştepţi, dacă decide să iasă din relaţie sau dacă pur şi simplu se întâmplă să moară? Tu zici că e din cauză că l-ai iubit foarte mult. Oare aşa să fie? Şi dacă în realitate suferi pentru că te simţi victimă şi iţi plângi de milă pentru că nevoile tale nu mai sunt satisfăcute, pentru că nu mai primeşti ceea ce iţi doreşti? Dacă în realitate a fost vorba mai mult despre dependenţă decât despre iubire?
Cu cât nevoia ta de control, suferinţa şi disconfortul tău interior sunt mai mari, cu atât e mai multă teamă şi mai puţină iubire necondiţionată. Când iubeşti necondiţionat, nu există judecată, condamnare şi aşteptări, starea ta interioară de pace şi linişte nu poate fi afectată de nimic din ceea ce se întâmplă în exteriorul tău iar suferinţa şi disconfortul nu există. Mai mult de atât, cu siguranţă nu iţi vei compromite niciodată propria integritate doar pentru a nu pierde pe cineva sau ceva anume.
Suferinţa este cea care îţi dă de ştire că eşti condus de fapt de teamă. Acolo unde e teamă, cu certitudine nu este iubire, iar când trăieşti cu adevărat iubirea necondiţionată, miracolele încep să apară în viaţa ta pentru că abia atunci manifeşti ceea ce eşti tu cu adevărat. Aşadar, de fiecare dată când judeci, condamni, ai aşteptări, când intri în conflict cu tine însuţi, cu ceilalţi şi cu ceea ce se întâmplă în jurul tău, sau când te surprinzi făcând compromisuri, devino conştient de faptul că nu eşti iubire necondiţionată şi acordă-ţi şansa de a alege ce anume doreşti să exprimi.
Nu poţi cunoaşte şi trăi iubirea necondiţionată decât numai atunci când te-ai eliberat de teamă, de nevoia de a judeca şi de aşteptări, la fel cum nu poţi iubi necondiţionat pe nimeni şi nimic din exteriorul tău până când nu te cunoşti şi nu te iubeşti fără condiţii pe tine însuţi!
Un text de: Raveica Atodirese
Un răspuns
Foarte bun articolul 🙂