Cât de mult contează cum arăți și cât de mult contează cum te comporți?
Eu, la 22 de ani, mă îmbrac rareori la cămașă. Sacoul îl port doar la mișto. Pantofi nu am. Doar adidași. Majoritatea tricourilor mele au mesaje amuzante sau porcoase. Pantalonii sunt scurți și picioarele mi-s păroase.
Părul de pe creștet este prins în cozi lungi de prin 2008. Arată cam așa:
Deci, când vine vorba de afaceri și de întâlniri de afaceri, eu nu-s tocmai un „sfânt” din punct de vedere vizual. Și nu de puține ori am simțit că am fost judecat după cum mă îmbrac, în mod eronat, în loc să fiu judecat după cum mă comport și ceea ce fac.
Vremea în care diriginta îi punea pe băieți să se tundă scurt „pentru că așa trebuie să fie tunși băieții”, iar pe fete le obligau să aibă părul lung s-a dus.
„Normalitatea” este o aberație după care dacă mai judecăm în ziua de azi, riscăm să judecăm eronat. Este o capcană.
Cu toate astea – azi – așa cum mă îmbrac, am întâlniri de afaceri cu oameni serioși, cu afaceri mari, cu salarii mari, îmbrăcați zilnic la sacou. Vorbim despre bani, în timp ce eu par un mucos iar ei par că le face plăcere să fie îmbrăcați în sacou și cu o cravată care-i sugrumă când afară-s 40 de grade Celsius.
Și am ajuns să scriu aceste rânduri dintr-o frustrare. Și nu, nu din frustrarea că-s judecat greșit. Nu mi-ar fi așa greu să port zilnic sacouri dacă asta mi-ar face afacerea prosperă.
Frustrarea-i aceea că (chiar și) eu judec oamenii după haine într-un mod periculos de eronat. Azi, pentru a 3-a oară pe anul acesta și a multa-multa oară de când mă știu, am luat o țeapă de la un astfel de om „serios”. Un astfel de afacerist tuns scurt, care lasă impresia că-i bănos și serios.
Toma îmi zicea zilele trecute că până nu mă tund n-o să fiu luat în serios.
Și are dreptate. O să fie multe oportunități ratate de oameni care cred că nu-s capabil judecându-mă doar după haine sau păr.
Dar e perfect așa cum este. Dacă un om judecă după haine atât de brutal, apăi eu nu vreau să lucrez cu el.
E un mod foarte-foate bun de a filtra oamenii care, cu tot dreptul, mă judecă după cum arăt, dar eronat.
Ca să rezum: Nu contează cât de lung ai părul sau dacă te îmbraci la sacou și cămașa cu cravată – în ziua de azi este prea ușor să te îmbraci așa – prin urmare, asta nu va spune nimic despre tine.
E foarte ok să judecăm (vezi aici alt articol pe tema asta). Suntem făcuți să judecăm. Și eu judec, inevitabil. Dar mereu ar trebui să oferim o șansă.
Hai să ne îmbrăcăm în ceea ce ne simțim bine.
18 răspunsuri
Din cate stiu eu, treaba asta cu judecatul dupa cum te imbraci, mai ales in lumea afacerilor, e un fel de cod. Daca nu te imbraci ca ei, esti automat inferior si nu faci parte din ‘gasca’ lor de elitisti.
Nici eu nu ma imbrac la costum, decat foarte rar, si chiar nu-mi face placere. Ma transforma in ceea ce nu sunt, ma face un om fals. Cred ca e mai important sa fii tu insuti, decat o persoana falsa, mai ales in afaceri.
Acum 4 ani, am intrebat un profesor de la facultatea de psiho, cat de mult conteaza cum ma imbrac atunci cand lucrez cu clienti, iar raspunsul lui a fost asta : Atunci cand vei transmite incredere si-ti vei face treaba bine chiar si in pijamale si cheala, abia atunci poti zice ca lucrezi cu adevarat profesionist.
Atata timp cat esti ingrijit nu cred ca e o mare problema cum esti imbracat.Totusi,daca sunt 40 de grade afara,nu e necesar sa vii la cravata pana in gat..exista alternative.
norma celor 4 ace adesea mi se pare exagerata, insa am invatat ca daca „tara arde si baba se piaptana” are sanse sa fie salvata spre deosebire de alta care e „nepieptanata „…si…. „eleganta imi aduce siguranta si consideratie”, e clar ca daca iti acorzi timp sa te aranjezi si sa fii prezentabil reliefezi cateva calitati importante (rabdare, respect fata de tine si de altii, atentie la detalii, etc). Poti fi prezentabil si „bussiness like” fara costum, dar nu poti pune in valoare cine esti daca aspectul tau nu e valoros. Daca vrei sa atragi ceva in viata ta, fii atractiv! 🙂
Nu înțeleg de ce ar trebui să judecăm oamenii după felul în care se îmbracă? Atîta timp cît gusturile diferă, e normal să nu-ți placă haina altuia.
Este asa cum zici tu. Dar noi ca femei ce sa mai zicem, cand la voi barbatii totul este vizual intai. Si noi ne-am imbraca lejer, numai in blugi, trening si tricouri, dar suntem judecate inainte sa deschidem gura, doar dupa cum aratam. Ne doare coloana purtand tocuri si o facem pt altii, nu cum simtim noi. E o mare frustrare pt unele din noi??? !!!
Raluca a zis bine, daca inspiri incredere nu prea conteaza cat de lung ai parul si cum te imbraci. Totusi, prin modul in care te prezinti, trebuie sa te respecti pe tine dar si pe cei cu care relationezi.
dupa parerea mea, omul se imbraca asa cum se simte el bine, dar din minim respect fata de noi, trebuie sa fim cat de cat prezentabili la o intalnire de afaceri. Cu bine !
Hei,
De cand am deschis ochii in lumea intalnirilor si a contactelor asa-zis comerciale am observat ca modul in care iti porti imbracamintea reflecta cine sau ceea ce esti, si aici vorbesc doar despre experienta mea ( si am slava Domnului) pentru ca eu mi-am format obiceiul de a „citi” dincolo de ceea ce se afiseaza
si pentru ca vorbim despre un mediu de afaceri in care tu iti desfasori activitatea, este normal ca fiecare dintre cei cu care te vezi sa-si fi format si ei un cod personal de „citire” a celui cu care se intalnesc….faptul ca ai parul lung, oricat de lung ….sau oricat de scurt ti l-ai tunde …sau oricum te-ai imbraca , daca atitudinea care insoteste acestea este una respectuoasa fata de interlocutor , in mod firesc n-ar trebui ca el sa aiba timp sa studieze parul sau cu ce anume esti imbracat ….
prima impresie este data intotdeauna de atitudine si nu de haine, sau accesorii, implicit un set de haine gen Donald Trump insotit de o atitudine de aroganta si „mi se rupe” va conduce mai devreme sau mai tarziu la o serie de esecuri iar in acest caz un interlocutor care se respecta n-ar trebui sa tina cont de invelis si nici de lungimea parului ( sa nu uitam cum arata parul lui DT si totusi ce atitudine il insoteste )….
parerea mea, formata in ani de experiente este ca nu conteaza cat de lung ai parul….si nici cum esti imbracat…in calitatea mea de reprezentant vanzari pentru o multinationala, iti spun precis ca atitudinea cu care am intins mana catre interlocutor nu a permis acestuia sa studieze nici parul si nici hainele….si la fel de importante sunt tonalitatea, ascultarea (in tacere) si CONTACTUL VIZUAL….in concluzie ,oricum ai avea parul si mai ales de cand, daca ai cu ce sa-l asezonezi din ce ti-am descris mai sus n-ar trebui sa intampini reactii neplacute
Succes si da-ne de stire cum au decurs intalnirile in continuare
In anumite ocazii da, este foarte important cum te îmbraci. Deoarece lasi o impresie buna si cineva observa acest lucru, dar oricum ne.am imbraca tot o sa fim judecati eronat.
sincer nu cred ca e o problema ca ai parul lung…sau dreduri…sta e putin important! Sfatul meu este sa incerci un stil smart casual care sa ti se potriveasca…cauta cateva articole dominante care sa iti placa(atentie fara imprimeuri evidente cand este vorba de bussines) si unu doua articole care nu le accepti ca fiind stilul tau!
aloca ceva timp pentru experimente…incearca sa te uiti in oglina cu hainele pe tine combinate in diverse moduri…iar pentru par incearca o bereta sau palarie trendy, mai ales ca sunt la moda acum!
Daca mai vrei sfaturi si consiliere pe stil nu ezita sa ma contactezi!
[email protected]
,,Haina face pe om?” Da, sa-ti placa tie ceea ce vezi : o prezenta agreabila, proaspata, ingrijita, denota respect pentru tine si pentru cei din jur. Hainele mototolite si zdrentuite pe care incearca sa ni le impuna noul curent, sunt potrivite in excursie, nicidecum la birou. De ce credeti ca unele restaurante si unele firme impun o anumita tinuta? Pentru ca au standarde ridicate. Depinde doar de voi unde vreti sa va situati: ami aproape de pamant sau de stele.
Haide sa iti dau un sfat. Nu conteaza cat de lung sau scurt ai parul ci conteaza ce impresie lasi, iar daca parul tau e impecabil si starneste invidie, esti pe drumul cel bun.
Eu sunt femeie, am parul foarte scurt si impecabil, frumos aranjat. Asa ca, daca prin felul de a’ti aranja parul iti pastrezi masculinitatea si eleganta, nu trebuie sa te preocupi.
Poate ca o sa mai si pierzi, uneori… Dar cred ca nu merita sa te cobori la mintea celor care judecaeca dupa haine. Recunosc ca pana si mie imi face placere cand vad un barbat imbracat la costum dar mult mai important este felul cum se comporta.Cred ca nu are nici un rost sa te tunzi. Oare cand vom invata sa nu mai judecam dupa aparente? Eu ma straduiesc, nu imi iese mereu dar de cele mai multe ori reusesc.
Nici eu nu m-as tunde…si nici sacou nu as purta…pt ca un om ar trebui judecat dupa ce si cum vorbeste si ce stie sa faca.
Da, oamenilor le este foarte usor sa isi formeze o impresie rapida despre ceilalti dupa felul in care se imbraca. Dar aici mai este un punct cheie: atitudinea. Asa cum spune Raluca Muresan mai sus, ti se va acorda atentia cuvenita doar daca le castigi increderea. Iar aceasta poate fi castigata mai ales din modul in care stii sa interactionezi cu cei din jur.
Buna Ariel si eu am fost fix in situatia ta si am facut-o m-am tuns..aveam parul foarte lung.M-am tuns bob mai exact scurt o vreme a fost okei am imbratisat schimbarea..dupa care imi era foarte dor de mine..parca imi pierdusem personalitatea..daca vrei sa te tunzi tundeti varfurile dai o forma..dar daca iti place nu te tunde scurt 🙂
Cu sau fara par lung, cu sau fara camasa si sacou, in ton cu asteptarea sociala, aparitia in public este o forma de victorie asupra ta insuti, in „lupta” cu propria indiferenta. Iesind din tine insuti asa cum esti – desigur, inca nu gol ca un Arhimede, din cada cunoasterii -, iti urmezi certitudinea, actionand si vorbind la obiect, spre interdictia stupefiant-nemanifestata a celuilalt – ce, Doamne!, dar traim doar sub lumina puternica a lui „politically corectness”, de care e bine sa profitam cam nu se stinge -, care se impiedica in el insusi. Asa ca, Ariel, continua sa fii si sa apari in public pana te vei satura de felul cum arati. Cand se va intampla asta? Nici tu n-o poti sti, ceea ce face parte din scenariul cunoasterii de sine. Dar si de celalalt.