Tot aud în jur oameni care reproșează tinerilor că „Este normal să te angajezi! Deja ai 19/20/21/22/etc. ani!”.
Răspunsul firesc ar trebui să fie „Nu, nu este normal să mă angajez!”
Știai că înaintea apariției mașinilor acționate de abur și a fabricilor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, angajarea era o chestiune întâmplătoare, foarte puțin structurată și deloc normală?
Oamenii, într-adevăr, munceau. Dar mai rar unii pentru alții, și asta așa, prin înțelegeri verbale, nu organizat sub o formă legală. Ideea de a te angaja la un anume angajator și a te „priva” de orice altă activitate care să-ți aducă bani era total necunoscută, total anormlă.
Spre exemplu țesătorii lucrau singuri, când și dacă voiau să facă asta.
„Astfel, țesătorul avea de obicei posibilitatea de a pune ceva bani deoparte și de a lua în arendă un lot de pământ, pe care îl cultiva în timpul liber, pe care și-l făcea atât cât voia el, fiindcă putea țese oricând i se năzărea.”
„Ei nu aveau nevoie să muncească peste măsură; nu făceau decât ceea ce voiau și totuși câștigau atâț cât aveau nevoie.” – citate din studiul ‘Starea clasei muncitoare din Anglia’ din anul 1845.
Mexicanii mineri de la începutul secolului XX erau „dispuși să muncească doar trei sau patru zile pe săptămână dacă asta le asigura strictul necesar.”
„Stilul de muncă era alcătuit din perioade de activitate intensă ce alternau cu lenevie, asta acolo unde oamenii erau proprii stăptâni asupra vieții lor.” – citate din „Obiceiuri comune” (1991) – E.P. Thompson
Este o „normalitate” destul de recentă. Care tocmai se „sparge”.
Tot mai des, în ultimii ani, companiile mici au început să muște din pâinea companiilor mari.
Vrem servicii și produse tot mai personalizate. Nu ne mai place ce le place celor din jur. Și asta-i foarte bine. 🙂
Curând revenim la „normalul” de dinainte de industrializare.
9 răspunsuri
eu nu as vrea sa muncesc doar pt strictul necesar… vreau ceva mai mult…
Nu știu ce să zic… Nu mai trăim în secolul al 18 lea și nici nu trăim în Anglia sau Mexic.
Nici acum 15 000 de ani nu era normal ca oamenii să cultive. Era normal să culeagă și să vâneze însă au făcut-o oricum. S-a numit Revoluția Agricolă și ca orice revoluție a fost ireversibilă și ne-a schimbat modul de viață.
Eu unul vreau să vreau să mă angajez. Poate tu nu vrei să te angajezi. Așa cum ai spus și în articol, avem nevoi personalizate, și fiecare face ce simte că-i mai bine sau potrivit pentru el. Nu există un răspuns firesc sau unul nefiresc. Există doar răspunsul tău la întrebare și răspunsul meu!
Piata locurilor de munca e la pamant, iar joburile sunt din ce in ce mai prost platite. Sigur tot ce iti doresti este doar sa te angajezi?
Si eu gandeam asa pana sa ma angajez, dar dupa aia am inceput sa-mi doresc altceva si sa muncesc si pentru mine, in loc sa-mi vand timpul unui angajator si sa ma multumesc cu salariul mic pe care mi-l oferea.
Fiecare are propriile lui scopuri, mi se pare normal, dar ai grija ce-ti doresti. Ramai flexibil.
Nu am zis că asta e tot ce-mi doresc. Nu-mi reinterpreta vorbele, te rog!
Am zis că vreau să vreau să mă angajez. Vroiam să zic că vreau să mă angajez nu că scopul final al vieţii mele este să mă angajez.
Vremurile s-au schimbat. Un loc de muncă este cuvenit la o anumită vârstă. Trebuie doar să găseşti ce-ţi place să faci în viaţă şi să-ţi găseşti un loc de muncă pe măsură.
Eu vreau sa muncesc pentru mine pentru ceva mai mult si nu ma intereseaza in ce secol sau tara traiesc,tot pe spatele meu o fac. 🙂
Imi place articolul!
Azi e normal sa-ti pierzi locul de munca 🙂
Ideea e ce faci dupa aceea? Te zbati sa muncesti pentru tine, sau pentru altii?
Nu muncești pentru alții. O faci tot pentru tine! Dacă munceai pentru alții, te numeai voluntar. Tu primești bani pentru munca prestată și asta înseamnă că o faci pentru tine nu pentru șeful tău. *rolls eyes over*
Robert Kiyosaki zicea: NU MUNCI PENTRU BANI, … FA BANII SA MUNCEASCA PENTRU TINE. // si atunci vei avea si timp de familie, de calatorii … de indeplinit propriile vise… altfel… esti SLUGA…. la patron, … patron care isi va implini visele cu ajutorul tau si a altora care… n-au chef de dezvoltare personala….si nici de experimente. …VIATA… este o Experienta Irepetabila… Fi Creeativ,… mai bine, decat… Sclav… Va vorbeste un sclav,… in drum spre LIBERTATE. … Nu-i tot una…. LEU sa mori, sau caine inlantuit,… Tineti Minte….
Nu te lăsa îndoctrinat de visul antreprenorial! Nu e chiar așa. Într-o zi, și tu vei avea angajați și ei vor zice la fel despre tine „sunt slugă la patron…”. Și Steve Jobs a început ca un mic antreprenor și a murit ca fiind cel mai tiran dintre șefi, pentru angajații săi!
Dacă te vei lansa pe cont propriu, nu vei fi „sclavul” patronului, vei fi „sluga” clienților, angajaților, furnizorilor, distribuitorilor și toți ceilalți care-ți țin businessul în viață. A, tu ești motorul businessului tău? Atunci când vei pleca în vacanță, ce se va întâmpla cu el? Va muri?
Dacă vei face ce-ți place în viață, atunci nu vei munci nicio zi din viața ta. Bloggerii din RO, fac orice pentru vizualizări și mai ales bani. Inclusiv să te îndoctrineze. Te văd într-o extremă (nu-ți place locul de muncă, ai un șef nesuferit, nu faci destui bani cât să-ți acoperi toate cheltuielile lunare și să-ți mai permiți un mic răsfăș) așa că te trimit în cealaltă, în loc să te trimită la mijloc: Fă ce-ți place în viață, chit că o faci pentru patron, șef, companie, corporație, pe cont propriu sau chiar și jobby.
E super să fii antreprenor doar că o fi totul chiar atât de roz? Sau cumva ei îți arată doar părțile pozitive, legându-le de of-urile tale, ascunzând părțile negative care fac viața de antreprenor, mai grea ca cea de angajat.
Antreprenoriatul nu este pentru oricine. Dacă nu te-ai născut antreprenor, nu vei fi niciodată unul (unul bun pentru că oricine poate să-ți deschidă un magazin și să se autointituleze „antreprenor” sau „afacerist”) iar adevărații antreprenori te vor prinde din urmă, și te vor mânca de viu!