M-am surprins în dimineața asta în oglindă: am riduri, au trecut anii peste mine și au mai lăsat câte un semn ici și colo.
EL cred că are puțin păr alb. Nu mai știu exact; nu l-am mai văzut de ceva timp de aproape. Ne mai întâlnim ocazional pe stradă. Ne-a mai rămas un simplu: ”Bună. Ce faci? Ești bine?” Mereu a știut când nu eram bine, chiar dacă nu eram împreună.
Nu știu cum, dar mereu știa, iar azi l-am sunat eu, pentru că nu eram bine. Abia acum m-am ”prins” de ce nu mai suntem împreună. Din păcate nu am putut să-i ofer ceea ce își dorea el, și-atunci și-a găsit acel ceva în altcineva. Mult timp m-am încăpățânat să cred că I-am oferit totul… dar nu era tot ce își dorea el.
Și astfel a apărut EA. EA, care a dormit cu mine în pat, metaforic vorbind.
Se spune că în viață iubești o singură dată cu adevărat. Restul?!? nu știu ce sunt! EL a fost iubirea mea adevărată.
Cel după care nu întorceam neapărat capul pe stradă, ci acela care îmi intrase în cap și aș fi întors, cu drag, strada după el.
Doamne, cum l-am mai iubit! Și cum nu am știu să îl păstrez! L-am căutat în fiecare relație pe care am avut-o, dar nu l-am mai găsit.
Acum realizez că nu am fost pregătită și incă nu cred că aș fi pregătită pentru o relație cu altcineva. Eu sunt singură (nu e adevărat – am un câine ); EL o are pe EA. Și un copil.
EA, care I-a oferit ceea ce eu nu am putut să îi ofer, sau nu am vrut; nu mai contează. EA, care a trăit sau poate mai trăiește în umbra mea; EA care a dormit cu amintirea mea între ei și cu mine în gândul lui. Pentru că și el m-a iubit tot atât de mult cât l-am iubit și eu. EA a știut că undeva acolo exist.
La un moment dat se temea de mine: că m-aș putea întoarce și I-aș fi distrus familia. Se temea pentru că EL îi spusese ce am însemnat eu. O compara cu mine. N-a meritat să îi facă asta!
Cum am ajuns la concluzia asta?!?
Acum ceva timp îl sunasem pe EL, dar mi-a răspuns EA. Știa cine sunt, îmi știa numărul, deși bănui că nu mai era în agenda lui telefonică. Mi-a spus atunci că s-a obișnuit să fiu și eu prezentă în mintea lui, să știe că am fost eu aceea care I-a rămas în suflet și în minte,că nu ar putea concura cu mine. Sincer, m-am simțit bine. Mi-a hrănit vanitatea! Ba chiar că ar accepta o relație de prietenie între mine și EL. Am asigurat-o că nu îl voi vrea înapoi.
EA chiar îl iubește, iar EL merită să fie fericit. Plus: ei au un copil, iar eu iubesc copiii. Nu e vina copiilor! Eu și EL am fost mereu magneți: unul cu plus, altul cu minus.
Nu putea fi prietenie între noi. E totul sau nimic. Cândva aș fi zis dragoste la prima vedere. Sau două picături de apă ce se unesc și formează un întreg. Aș fi zis cândva…
Acum suntem doar două entități separate, poate suflete pereche, dacă or fi existând, care se întreabă ocazional dacă sunt bine.
Atunci nu am știut că relațiile se construiesc încet, metodic și că nu le poți avea gata făcute. Era frumos să existe un buton de RESET, precum cel de la calculator. L-aș fi apăsat și nu l-aș mai fi lăsat să plece, ori nu aș mai fi plecat eu. Pentru că vina a fost și a mea. Nu am știut să comunic. Nici acum nu sunt prea bună la partea asta, dar măcar sunt conștientă unde mai am de lucrat.
Am întâlnit oameni extraordinari, pe care nu I-am păstrat în apropierea mea pentru că nu erau ca EL. A fost și este etalonul meu, deși nu ar trebui să fie. Fiecare om este diferit și nu merită să fie comparat. O știu de pe pielea mea, pentru că nici mie nu îmi place să fiu comparată cu altcineva. Și totuși, compar. Nu e normal, nici măcar, firesc și totuși o fac.
Atunci am greșit că nu am vorbit mai mult, altă dată că am vorbit prea mult… E mai ușor să treci dintr-o extremă în alta decât să te menții în echilibru. Eu echilibrul ăsta l-am găsit într-un câine rottweiler.
Îmi place să o numesc terapie cu un cățel. Are atâta iubire necondiționată de oferit, încât nu vă puteți imagina. ”Un câine poate schimba oameni” – mi-a spus cineva. E adevărat pentru mine. Însă fiecare își poate găsi liniștea și echilibrul în altceva. Trebuie doar răbdare.
Am învățat multe, am evoluat și îmi place să cred că sunt în cea mai bună variantă a mea de până acum. Mai am însă, probabil, multe de învățat.
Alexandra Manuela Scuturici
Un răspuns
Foarte interesant!