Numele meu este Dragoș și vreau să-ți vorbesc despre motivație și joie de vivre în forma unei povești. Nu vreau să mă plasez pe un ipotetic mal luminos al stării de bine și apoi să te tot invit să-ți găsești voința să treci apa și să mi te alături. Mai degrabă, îți voi cita o veche istorisire în care un om, vrând neîndoios de mult să treacă un râu, zărește la un moment dat pe țărmul opus un maestru Zen meditând liniștit în iarbă. Îi strigă acestuia ”maestre, cum pot trece pe malul celălalt?”. Iar maestrul, fără ca măcar să deschidă ochii, îi răspunde ”te afli deja pe malul celălalt”.
Așa că nu îmi doresc să te motivez să treci această apă. Voi veni eu la tine și vom porni împreună într-o călătorie pe malul tău, pe acest tărâm pe care tu adesea-l vezi întunecat…și care te apasă. Hai să descoperim împreună ruinele fericirii trecute și să regăsim uneltele prin care o putem reface. Dar dă-mi voi să-ți spun, înainte de toate, că nu ne vom întovărăși la o călătorie în fantezie. Și nici la una psihologică. Ceea ce este înăuntrul tău este dincolo de atingerea celorlalți și nu pot eu veni să spun: ”Aha! Acel eveniment uite cum te afectează” sau ”Acel comportament este așa și nu altminteri, acea atitudine este cutare și cutare…”
Departe de mine acest gând! Noi vom călători împreună tocmai în lumea reală, tangibilă. Și știi de ce? Pentru că înainte de a căuta motivele tristeții în misterul ființei tale sau în felurite dimensiuni extraordinare tu ai nevoie să înțelegi lumea în care te afli. Sau să o reînțelegi…
Îți spun: uitarea este aceea care ți-a luat motivația și zâmbetul și relaxarea. Stai, nu te grăbi. Nu cere acum explicații și încearcă să iei această afirmație de bună, chiar dacă poate întreaga ta ființă o respinge și îi reclamă ridicolul sau inadecvarea la multitudinea de situații care cauzează nefericiri oamenilor. Dar ai răbdare, ai încredere în mine și pe măsură ce vom merge pe acest drum va deveni evident de ce am făcut această afirmație.
Să nu mai zăbovim. Să luăm ideea că am uitat cum să înțelegem lumea ca și un postulat. Consecința ei este că ne-am pierdut motivația. Acum însă, nu are rost să începem călătoria noastră reîntorcându-ne la un nivel infantil, reluând fiecare stimul și fiecare noțiune. Nu, avem deja printre desagii noștri o seamă de lucruri: cele 5 simțuri, o suită de cunoștințe generale și unele specializate, avem nenumărate experiențe de viață, emoții, rațiune și felurite alte asemenea resurse. Ceva totuși lipsește, un element care ne va fi vital pentru a ajunge la destinație.
Acest element îl vom descoperi pe parcurs, ba chiar îl vom construi pe măsură ce mergem împreună. Dar cu toate acestea trebuie să-i dăm măcar o poziționare, ca să știm după ce să ne uităm. Haideți așadar să includem acest element misterios, anticipând puțin, în sfera sensibilităților. Și apoi să reformulăm postulatul inițial: Am uitat modul de a înțelege lumea cu o anumită sensibilitate. Una care zilnic să ne facă mai relaxați și liniștiți, chiar când dăm de cele mai grele încercări.
Ei, parcă nu mai sună atât de fantasmagoric acum, nu? Să mai facem câțiva pași împreună și-ți voi spune mai multe.
Ceea ce am observat este că de multe ori există o diferență mult mai mare decât credem între voință și motivație. Nu este extrem de dificil ca, inspirați de un anume eveniment, să ne propunem să aruncăm odată oboseala mentală, stresul și nemulțumirea zilnică și să regăsim o stare calmă și o energie vibrantă. Aici se întâmplă două lucruri: unii își doresc mult asta, dar nu știu de unde să înceapă. Devin confuzi în încercările lor și până la urmă ajung să cedeze. Celălalt caz este când oamenii au o idee despre ce ar putea să facă, încearcă diferite tehnici și metode cu mai mult sau mai puțin succes, dar rezultatele nu au niciodată acea explozie pe care o așteptau. E un rezultat de tip ”analgezic”, te rezolvă pe moment, dar problema adâncă nu o rezolvă. Și în loc de motivație se dezvoltă un fel de platitudine.
De ce se întâmplă asta? Pentru că orice tratament ai lua, fie că este un medicament tradițional sau o practică alternativă, totul depinde de ceea ce faci între dozele respective. Nu înțelegi? E același principiu banal ca acela care spune să nu bei alcool în timpul unui tratament cu antibiotice. Doar că aici este un principiu banal aplicat pe cel mai complex subiect: omul. Și se rupe filmul.
Ce soluții avem atunci pentru a sparge acest nod gordian? Revenim la postulatul nostru. Să redescoperim și să reconstruim acea sensibilitate misterioasă care ne ajută să înțelegem lumea din jurul nostru. Un element latent, dar care odată activat în noi ne va da energie permanentă, joie de vivre. Vă mai zic un secret, repede înainte să plecăm: știți care e unul din fundamentele pe care se bazează? O banalitate: e chiar curiozitatea!
– va urma –
Un răspuns
am sa-ti scriu acum DRAGOS ceea ce ma motiveaza pe mine doar in cateva cuvinte
SUNT IMPORTANT
AM VALOARE
SUNT IN STARE
SUNT INTELIGENT
SUNT IUBITOR
ASTEPT MULT DE LA MINE
multumesc mult ! citesc cu interes articolele motivonti