Puterea cuvintelor… Ştii să joci domino? Atunci imaginează-ţi că fiecare din următoarele cuvinte (ce noi ne vom imagina că desemnează acţiuni) este o piesă de domino care cade peste următoarea piesă. Când o piesă cade înseamnă că tu ai făcut acea acţiune.
Deci… la început ai nişte gânduri. De exemplu: „Mi-e foame.”, „Vreau să plec în lume.”, „Nu pot să gătesc.” etc. Gândurile acţionează anumite cuvinte: „Mă duc să-mi cumpăr o pizza.”, „O să plec în lume!”, „Habar n-am să gătesc, aşa că voi comanda o pizza!” etc. Cuvintele ce tu le spui sunt auzite de subconştientul tău. Dacă tu repeţi constant anumite cuvinte, subconştientul le învaţă… şi va face exact ce este învăţat. Adică va acţiona. În urma anumitor acţiuni apar şi anumite rezultate.
E logic şi simplu de înţeles. Uneori facem lucruri fără să ne gândim, nu-i aşa? Asta se întâmplă pentru că subconştientul acţionează de fapt, nu noi, adică „conştientul”.
Care-i ideea acestui articol?
Cei ce se „hrănesc” cu cuvinte negative au o atitudine negativă. Şi invers. Este o relaţie cauză-efect. Nu te aştepta ca un om care foloseşte mereu cuvinte negative să aibă rezultate pozitive. Convingerile lui sunt negative, deci acţiunile lui sunt negative… deci rezultatele sunt negative.
Oamenii care vorbesc tot timpul despre lipsa banilor nu vor ajunge să-i strângă.
Putem face un mic test. Dacă eu te întreb acum: „Ce mai faci?”, tu ce vei răspunde?
Prost. Se putea şi mai bine. Nu mă întreba. Sunt bine. Ca de obicei. Grozav. Fantastic. Minunat.
La întrebarea „Ce mai faci?” trebuie să răspundem în medie de 10 ori pe zi… şi tocmai de aceea răspunsurile noastre se rezumă adesea la un cuvânt. Un cuvânt care nouă ni se pare insignifiant. Dar subconştientul e acolo să ne audă răspunsul. Când tu răspunzi la „Ce mai faci?”-ul cuiva, e ca şi cum răspunzi unei întrebări puse de subconştientul tău care sună cam aşa: „Cum vrei să te simţi următoarele 2 ore?”.
Da, poate pentru unii sună stupid, copilăresc, incredibil. Totul de fapt se rezumă la atitudinea noastră. Chiar dacă te simţi mizerabil răspunde: „Minunat!”. Testează treaba asta ca să vezi singur că există rezultate.
Ideea e: „Ai grijă la ce spui! Cuvintele au un rol esenţial în viaţa noastră.”.
17 răspunsuri
Cred ca o sa incerc sa spun mai multe cuvinte pozitive… Oare functioneaza daca mi le repet mie?
Cum adică să ţi le repeţi ţie? Să-ţi spui constant „Mă simt extraordinar!” când de fapt îţi vine să te urci pe pereţi, sau ce?
Există o metodă interesantă de a deveni pozitiv. Mulţi vorbitori motivaţionali americani spun: „Be grateful for something 5 minutes every morning”. Ce vrea să însemne asta?
Dimineaţa, când te trezeşti, în timp ce te speli pe dinţi sau iei micul dejung, gândeşte-te la ceva ce apreciezi. Ar putea fi un om, un lucru, un eveniment, orice. Gândeşte-te la cât de mult îl apreciezi. Cât de mult îl admiri, cât de frumos este, cât de inteligent este. Gândeşte-te pe care dintre caracteristicile lui le admiri cel mai mult.
Ştiu, chiar şi acest exerciţiu sună stupid. Mi-a luat mult să mă autoconving să-l testez. Dar după ce m-am prins cum „funcţionează” am reuşit să mă „ţin motivat” o zi întreagă. E un mod de a-ţi începe ziua cu dreptul. (Nu mi-a mers de prima dată pentru că nu ştiam ce admir… dar am mai încercat cu timpul.)
,,Cum adică să ţi le repeţi ţie? Să-ţi spui constant “Mă simt extraordinar!” când de fapt îţi vine să te urci pe pereţi, sau ce?” – Raspuns: DA !
Explicatia este data in articol:
,,Cuvintele ce tu le spui sunt auzite de subconştientul tău. Dacă tu repeţi constant anumite cuvinte, subconştientul le învaţă… şi va face exact ce este învăţat. Adică va acţiona. În urma anumitor acţiuni apar şi anumite rezultate.”
Oh… As putea incerca asta. Sa ma gandesc la ceva ce apreciez… Hmm… Mai intai trebuie sa ma gandesc ce apreciez.
Un fel de autosugestie. problema e că eu nu prea cred în efectul autosugestiei. Autosugestie cred că are atâta efect cât are şi un placebo.
Ce faci? – Bine – punct 😀
Şi cam ce placebo-uri ai trăit?
Eu am trăit nişte placebouri … nu-i găsesc niciun adjectiv potrivit. Placebouri „imense”. Placebouri ce am refuzat să cred că au fost placebouri când am aflat că au fost placebouri… M-am repetat. 🙂