Scrisoare către tine, cititorule
Aceasta este o scrisoare către tine, cititorule.
Te trezeşti în fiecare dimineaţă cu aceleaşi obiceiuri, cu aceleaşi tabieturi, cu aceeaşi monotonie. Te îmbraci bine, pentru că, surprinzător, la sfârşit de martie afară ninge într-o veselie, şi te îndrepţi, agale sau nu, către locul de muncă, locul acela unde petreci poate mai mult timp decât petreci cu cei dragi ţie. Ajungi şi intri în transă. Îţi faci o cafea, fumezi o ţigară, fiecare după caz. Trec, mai greu sau mai puţin greu, cele 8-9 ore de muncă după care ajungi acasă unde nu îţi mai arde decât de o baie fierbinte, o masă bună şi o vorbă cu cei dragi.
Şi uite aşa se mai scurge o zi din viaţa noastră şi aşa scurtă. Şi uite aşa ne mai permitem luxul să mai lăsăm 24 de ore să se scurgă fără să facem ceva ce merită trecut în carneţelul cu amintiri ce ne hrănesc sufletul.
„Ceea ce faci azi este extrem de important deoarece dai la schimb o zi din viaţă pentru asta!”
Nu vreau să vorbesc aici degeaba, vreau doar să îţi deschid ochii, să te fac să vrei să simţi viaţa asta!
Aşadar tu, cititorule, ia un loc şi ascultă-mă. Şi bagă bine la cap ceea ce urmează să îţi spun.
- Ai încercat vreodată, dimineaţa, să te aşezi în faţa oglinzii şi să vorbeşti puţin cu tine? Să faci o recapitulare a tot ceea ce ai făcut bun sau rău în ultima vreme, să înclini balanţa mai mult în favoarea binelui, să vezi dincolo de imaginea somnoroasă din oglindă şi să-ţi priveşti sufletul cu ochii minţii? Să fii sincer cu tine, să ştii ce vrei cu adevărat şi pe cine vrei lângă tine? Nu ai făcut asta până acum? Fă-o acum!
- Ai ieşit vreodată să te plimbi hai-hui pe străzi, dezbrăcat de gândurile şi principiile societăţii în care trăim? Să fii doar tu cu tine şi gândurile tale? Te-ai uitat în jur să vezi viaţa? Să asculţi natura? Să simţi vibraţiile oamenilor? Ţi-ai arătat vreodata adevărata faţă, ai ascultat în noapte ecoul vieţii din interiorul tău? Ţi-ai privit vreodată umbra? Ai visat cu ochii deschişi? Nu? Fă lucrurile astea acum!
- Ai deschis vreodată ochii să vezi omul ăla singuratic, desculţ, de la colţul străzii, cu ochii blânzi şi faţa marcată de loviturile vieţii în inima căruia parcă scrie „Nu exist” şi să înveţi ceva de la el? Şi pe femeia aceea care îşi caută continuu copilul demult rătăcit şi care parcă se întreabă „Sufletul meu nu mai e, eu de ce mai trăiesc?”. Şi după toate astea să realizezi că tu eşti un om fericit. Şi poate nu ai tot ceea ce îţi doreşti, dar ai tot ceea ce îţi trebuie. Şi pentru asta fii recunoscător!
- Ai încercat vreodată să vezi un sunet, să asculţi o imagine, să atingi un gând, să alini un suflet… să guşti viaţa? Ai spus vreodată o minciună care era mai adevărată decât însuşi adevărul? Ai încerat, ai vrut măcar o dată să depăşeşti bariera ochilor proprii? Să vrei să vezi mai mult? Te-ai uitat în tine şi apoi în jurul tău, dragul meu prieten? Nu? Nu mai aştepta!
Vine un moment în viaţă în care trebuie să îţi reaminteşti cum este să vrei să fii viu cu adevărat! Ei bine, eu vreau să îţi reamintesc asta aici… acum!
Aşa că opreşte-te din rutina ta zilnică, trage aer în piept, deschide bine ochii, plângi dacă simţi nevoia şi ia atitudine. Fă ceva cu viaţa ta! Fă ceva bun pentru sufletul tău! Şi scrie-mi atunci când vei face toate astea, atunci când vei fi cu adevărat mulţumit şi mândru de tine!
Cu drag, Bianca
