Teorii despre femei: Episodul I – Gândirea

Atenţie: Urmează un articol diferit. Foarte diferit. Din cauza subiectului foarte dificil.

Prolog

Femeia a fost de foarte multe ori subiectul ironiei bărbaţilor. Fie că e brună sau bondă, grasă sau slabă, înaltă sau scundă, ea s-a facut mereu „vinovată” de ceva. Că vorbeste mult. Şi prost. Că nu o duce mintea. Că e o şoferiţă execrabilă. Că ii place să complice şi cele mai simple lucruri. Că nu ştie să asculte. Că îi place să se plângă, fără să încerce să găsească rezolvarea problemei. Aş putea face o listă lungă, lungă de tot.

Sunt convinsă că bărbatul găseşte destule motive să iubească femeia aşa cum e ea. Mircea Cărtărescu a facut-o într-o manieră simplă şi foarte elegantă. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Despre iubire, adică. Este un subiect delicat şi serios. Vreau să vorbesc despre cele ce se spun despre femei – „Miturile”. Voi încerca sa ironizez într-un mod amuzant şi neagresiv defectele femeii.
Teorii despre femei.

Episodul I – Gândirea.

Stăteam de vorba cu un prieten. Ceva neimportant. Am început prin a comenta vremea şi, nu în mai mult de 10 minute, deja trecusem prin câteva subiecte, îndepărtându-ne atât de tare de „vreme”, încât nu mai ştiam de la ce pornisem.

Mi-a spus:

– Vedeţi cum sunteţi voi, femeile? În 10 minute m-ai ameţit de nici nu mai ştiu de mine!

Am râs amuzată şi i-am zis că asta e una din calitaţile necesare unei femei pentru a nu se dezminţi, drept pentru care el a început să-mi expună o teorie explicativă a acestei „calitaţi”. Aceasta suna cam aşa:

Mintea bărbaţilor arată ca un dulap, să zicem, cu foarte multe sertare. Bine aranjate, pe categorii, în fiecare sertar sunt toate cunoştinţele bărbatului despre un „ceva”. Atunci când poartă o conversaţie şi vorbeşte despre… maşini, să spunem, deschide sertarul în care sunt cunoştinţele despre maşini, foloseşte ce este înauntru, apoi, la sfârşitul discuţiei, le pune înapoi, în ordine, frumos şi cu grija, completând, eventual, spaţiul, daca nu este folosit în totalitate. Dacă se prelungeşte conversaţia şi se discuta alt subiect, bărbatul deschide sertarul cu subiectul respectiv şi, la fel ca şi cu maşina, foloseşte, reordonează, completează şi închide sertarul înapoi.

E-he-hei! La femei se schimbă cu totul situaţia. Mintea femeilor este ca o cutie. În această cutie sunt multe, multe fire şi firicele, ce reprezintă cunoştinţele femeii. Ele se întrepătrund şi se întretaie într-un mod haotic. Dacă ai vrea să vezi de unde începe şi unde se termină un fir, n-ai putea decât să-l tai ca pe Nodul Gordian, după ce iţi pierzi răbdarea şi te enervezi.Ca să poarte o discuţie, femeia alege şi merge pe un fir. La un moment dat, acesta se întretaie cu altul, care se întretaie cu altul şi cu altul şi aşa mai departe, fară a putea ajunge la capătul vreunuia. De aceea, femeile nu se mai opresc atunci cand încep sa discute între ele. Şi tot de aceea, bărbaţii işi pierd răbdarea.

Pentru că sunt construiţi altfel.

Cam asta a fost explicaţia pe care prietenul meu a avut amabilitatea să mi-o dezvăluie.

Aşadar, bărbaţi! Când aveţi curajul să vă implicati în discuţii cu femeile, înarmaţi-vă cu mult timp si cu multă răbdare! Ăsta-i singurul sfat practic pe care vi-l pot da!

Morala: Femeia este o maşinarie complexă, construită din angrenaje fine, puse in mişcare de sisteme complicate, indestructibile, ce au facut obiect de studiu înca din cele mai vechi timpuri.Şi pentru ca bărbatul nu este un mecanic de mecanică fină, nu ştie sa o folosească.