Deşi sunt un om pozitiv în general, nu contest faptul că am şi zile mai proaste: nu de puţine ori o să mă găseşti în mici depresii apărute de nicăieri sau pur şi simplu fără chef.
În engleză există un cuvânt pe care nu ştiu cum să-l traduc în română: „moody„. Vasăzică „un om care-şi schimbă repede dispoziţia, voit sau nu„. Eu sunt aşa. Şi cu siguranţă mai sunt mulţi oameni ca mine.
Deşi ştiu multe despre dezvoltare personală, citesc destule despre auto-control, auto-motivare şi alte lucruri scrise de Motivonti, încă am zile în care mi se instalează o dispoziţie proastă.
Dar, iacătă, există soluţii anti-dispoziţie proastă.
1. Conştientizează-ţi starea…
Primul lucru pe care-l fac atunci când apare o dispoziţie proastă (parcă de nicăieri) este s-o conştientizez.
Eu când văd că nu am poftă de viaţă îmi spun: „Ok, iar am o dispoziţie proastă.” şi nu ezit să spun asta oamenilor apropiaţi, din jurul meu, celor ce mă cunosc mai bine, astfel cerându-le să-mi tolereze starea proastă şi să mă ajute (poate) să trec peste ea.
Având o stare proastă e foarte posibil să iau decizii proaste, să nu-mi mai observ viitorul strălucit (pe care mi-l observ de obicei), să mă împiedic, să mă enervez, să fac prostii! Tocmai de aceea, înainte de a face orice altceva, după conştientizarea stării mele trebuie să fac ceva ca să ies din starea proastă.
2. Învinge dispoziţia proastă!
Mai în glumă, mai în serios, dispoziţia proastă-i ca o răceală ce trebuie învinsă cât mai repede… diferenţa este că n-ai voie să foloseşti medicamente. Pastilele anti-depresie nu-s o soluţie bună.
Dar ai grijă cum o învingi!
Cu toţii am mai trecut prin asta şi probabil că ştim cum reacţionăm la stări proaste. Unii mergem la shopping, alţii mergem în cârciumă… eu stau şi mă uit la un film, două, trei – în timp ce alţii mănâncă dulciuri sau se bagă în pat ca să doarmă pe perioada dispoziţiei proaste.
Dar sunt aceste soluţii optime?
Sigur că nu. Sunt nişte soluţii care doar te afundă mai tare în dispoziţia proastă. Dar soluţii care vin aproape în mod natural.
– Ascultă nişte muzică!
Nu, nu-i un clişeu! E demonstrat ştiinţific faptul că muzica poate schimba cu uşurinţă stări de spirit!
Uite aici un playlist făcut de o anume „Alina” (căreia-i mulţumesc, desigur) care te va pune pe picioare.
– Deschide o revistă sau o carte!
Nu trebuie s-o citeşti pe toată, trebuie doar să evadezi puţin într-o altă lume, să uiţi de starea negativă, să găseşti ceva care să te trezească la adevărata realitate.
– Socializează!
Poate să fie puţin mai complicat decât pare. Când n-ai chef de nimic, probabil n-ai chef nici de oameni. Încearcă totuşi să laşi puţin treburile importante sau stresante şi să schimbi nişte păreri cu oamenii din jur.
Stările proaste o să apară mereu. Tu trebuie doar să nu le mai dai „apă la moară”.
Pe toată durata vieţii tale o să apară stări proaste. Uneori cu motiv, alteori fără niciun motiv. Într-o stare proastă o să ţi se pară că totul merge prost. Dar nu-i chiar aşa, doar pare.
Ai grijă să nu te afunzi în starea proastă. Caută mereu să scapi de ea cât mai repede şi prin soluţii ce nu costă (fie bani, fie sănătate).
Tu ce faci când eşti într-o dispoziţie proastă?
8 răspunsuri
🙂 Frumos articol! Felicitari. Aplicam si noi metodele spuse de tine.As mai adauga : fa niste sport , vezi filme de comedie, suna DOAR prietenii optimisti ….si cred ca lista poate continua.
multam de playlistul alinei 🙂
Îi bun, nu? Şi mie-mi place! 🙂
Mindful breathing – nu știu cum s-ar traduce cel mai bine în română, dar asta fac. Mă aduce înapoi în prezent, adică mă concentrez mult mai bine pe ce fac / am de făcut acum, și nu la gândurile care mă deprimă.
Muzica ajută mult also.
Nu pot sa cred ca citesc un astfel de articol, acum, cand ma incearca o astfel de stare.
Aparuta din senin si culmea, presarata cu mici incidente, care ma afunda si mai tare in aceasta stare.
Si cand spun incidente ma refer la incidente cu cei apropiati. Suparari aiurea, fara motive plauzibile, pe motive copilaresti, care au dus la doua rupturi cu prieteni apropiati.
Asta m-a afundat si mai tare in starea de lehamite. Sunt o fire pozitiva, recunoscuta si de ceilalti ca fiind asa.
Desi teoretic stiu ce ar trebui sa fac, nu pot sa fac nimic, decat sa ma complac in aceasta stare si sa ma intreb unde am gresit, referitor la acele incidente, care nici sa le povestesc nu pot, atat de infantile sunt.
Stiu doar ca in momentul cand voi iesi din aceasta stare, voi percepe altfel, uitandu-ma in spate.
Si mai stiu ca trebuie sa invat cateva lectii, pentru a nu mai repeta aceeasi greseala.
Si mai stiu, ca a face intotdeauna compromisuri , nu iti sunt rasplatite.
Si mai stiu ca facand primul pas este luat ca un semn de slabiciune si de recunoastere a unei greseli, care nu exista.
Si mai stiu, ca toate aceste concluzii, trase de mine acum, trebuie sa le pun in practica si poate se schimba ceva, poate nu mai repet anumite greseli!