Viața de cuplu după apariția copiilor

Căutând cate ceva pe internet, am dat întâmplător de câteva articole despre – viața în cuplu după ce a apărut primul  copil.

După ce am citit câteva articole, am stat puțin să mă gândesc cum s-a schimbat viața la noi. Mă refer la viața de cuplu, că viața mea personală s-a schimbat la 180 de grade… 🙂

Nu ai cum să faci ca viața ta să arate exact ca înainte… Apare un omuleț de care este nevoie să ai grijă și vrei nu vrei soțul cam trece pe locul doi. Probabil sunt familii care nu simt această schimbare, fie au bonă, fie bunici care să-i ajute, fie vreun ajutor din exterior. Dar și așa ți se schimbă viața. Mai ales dacă și alăptezi la sân, cel puțin în primele 6 luni, ești cam 24 din 24 cu noul membru lângă tine.

Noi (sau mai bine zis eu) nu am beneficiat de avantajul de a avea bunica lângă noi/mine ca să ne/ma ajute cu câte ceva. Au fost perioade scurte când ne-a vizitat mama și ajutat cu câte ceva. Spuneam într-un articol că doar când ești mamă simți și tu cu adevărat ”cum e să fii mama”. Mai țineți minte când făceam vreo boroboață și ne zicea mama: îmi fac griji, lasă că o să ajungi și tu mama și o să vezi cum este. Acum mi-a ajuns mie rândul. 🙂

Relația mea cu Paul, s-a schimbat, desigur.

Dacă pe internet găsești tot felul de articole despre relația de cuplu care a avut de suferit în urma apariției unui copil. La noi, a fost o ”apropiere” vizibilă.

Se spune că un copil sau te apropie sau te desparte. N-aș vrea să numesc ”desparțire” ci mai degrabă o îndepărtare… Apariția unui copil scoate la iveală unele probleme care, probabil, le trecem cu vederea în speranța că se vor rezolva de la sine. Îndepărtarea se face și mai mult, atunci când acționăm la nervi și răspundem cu răutate, probabil și la o glumă nevinovată.

După naștere majoritatea mămicilor trec printr-o perioadă dificilă, câteodată, de acomodare. Este nevoie să renunțam la unele (sau toate) activitățile care le făceam cu plăcere și să ne focalizăm toată energia într-un singur loc. Nervii ne sunt întinși la maxim din cauza oboselii și a unui somn deloc liniștit. Ajungem să fim răutăciose cu partenerii noștri și le reproșăm că nu ne înțeleg.

Dar oare le-am dat ocazia ca să ne înțeleagă, să ne ajute sau măcar să ne susțină cu o vorbă bună?! Când de cele mai multe ori partenerii noștri aud de la noi: sunt obosită, nu am timp de mine, lasă-mă în pace… Și de aici încep conflictele mici care în multe cazuri ajung să treacă, din păcate, la certuri majore cu reproșuri și certuri. Unele cupluri pentru soluționarea problemelor ajung să apeleze la terapie de cuplu. O soluție minunată care de cele mai multe ori salvează căsniciile.

În aceeași oală sunt și eu. De la început căutam vinovatul situației în exterior sau la partener, când de cele mai multe ori eu eram vinovată. Soluția stătea sub nasul meu și nu o vedeam. Am înțeles că înainte de a da vina pe cineva, mai întâi să mă uit în curtea mea. Spuneam că s-a schimbat în bine relația mea de cuplu, deoarece, eu m-am schimbat, sper că în bine. 🙂 

Am încetat să-l mai acuz (sau cel puțin încerc) de unele lucruri care sărmanul chiar habar poate nu are.

Se spune că unui bărbat este nevoie să-i spun direct ce vrei de la el. Să facă nuștiu ce prin casă, să mai spele și el vasele, să mai schimbe și el copilul din când în când… lucruri mici care, de cele mai multe ori, noi ne așteptăm ca lor ”să le dea prin cap” ca să le facă. Și de aici începea supărarea mea ”nu mă ajuți”, când de fapt Paul nici nu știa că eu am acele așteptări de la el, că măcar nu i le comunicam. 🙂

Am început să-i spun direct, sincer și autentic ce așteptări am de la el. Ceea ce te sfătuiesc și pe tine, fie că ești mămică sau încă nu. În orice relație, fie cu partenerul de viață, de afaceri sau de oricare natură ar fi, vorbește-i direct și nu pe ocoliș cu subînțelesuri și așteptări deșarte. 🙂