Dacă ţi-aş spune că poţi să nu te îmbolnăveşti niciodată dacă pur şi simplu vrei să nu te îmbolnăveşti, cum ai reacţiona?
Da, ştiu, probabil ai zice că-s un nebun! Apoi probabil mi-ai explica că: Boala e incontrolabilă. Dacă te-a prins, aia e. Dacă răceşti, răceşti… stai, bei ceai, iei pastile şi apoi trece. Dacă ai ghinion şi faci cancer, aia e… încerci nişte medicină şi dacă medicina eşuează… mori. E incontrolabil!
Dar e oare aşa cum crezi tu că e? Păi, nu, nu e aşa! E aşa doar dacă gândeşti că-i aşa. Şi da, tu gândeşti în momentul de faţă că-i aşa pentru că aşa te-a învăţat societatea să gândeşti. Dacă te doare capul trebuie să iei o pasilă. Dacă răceşti, mergi la medic. Dacă vomiţi, eşti însărcinată sau ai mâncat ceva stricat. Daaaaar iacătă, nu, nu e mereu aşa!
Ideea că boala e incontrolabilă este adânc implementată în subconştientul nostru. La fel e şi problema cu durerea de cap. Şi la fel e şi chestia cu consideratul unei zile urâte dacă afară plouă.
Am mai zis asta şi o repet: E o zi ploioasă cu adevărat urâtă? Păi… nu, dar dacă o considerăm urâtă de la bun începuţ probabil că va deveni urâtă. Din păcate.
Şi pe acelaşi exemplu putem zice: Este cu adevărat boala incontrolabilă? Păi… nu, dar dacă o considerăm incontrolabilă cu siguranţă nu o vom mai controla.
Cel mai bun exemplu sunt oamenii care ştiu să scape de dureri de cap prin autosugestie. Sunt mulţi prin jurul nostru. (E cineva pe aici care ştie să facă asta?).
Henry Ford era genul de om care scăpa de migrene fără pastile: „Fie crezi că poţi, fie crezi că nu – ai dreptate!”
Eu nu mă mai îmbolnăvesc!
Ultima oară când am fost puţin răcit îmi curgea nasul şi aveam mici migrene ce mă făceau să nu mă pot concentra asupra a ceea ce voiam să fac… Eu ştiam că voi păţi asta. În prealabil stătusem în frig. Ştiam, din punct de vedere fizic, că asta mă aşteaptă. Dar nu-mi făceam griji. Ştiam că în 24 de ore voi fi ca nou.
Dar doar eu credeam asta! Toţi oamenii din familie se comportau de parcă aveam nevoie de un real ajutor şi eram într-o neputinţă maximă. Mama îmi repeta: „Ariel, eşti bolnav, stai în pat şi odihneşte-te!” şi „Ariel, ia un Paracetamol ca să-ţi treacă mai repede.”.
Amuzant când îţi zic alţii că eşti bolnav, dar tu nu crezi, nu? Desigur, n-am luat pastile şi n-am stat în pat. Mi-am suflat nasul şi am lucrat într-un stil mai relaxat ştiind că imi voi reveni repede.
Dar asta-i un exerciţiu. În viitor nici nasul nu o să-mi mai curgă şi nici capul nu o să mă mai doară. Cu timpul te perfecţionezi şi învingi bolile mai repede.
Poveste mică
Un tânăr s-a întors de la facultate cu diplomă de doctor. Bătrânul său tată, care era tot doctor, abia îl aşteapta căci era obosit, muncise o viaţă. Avea trei fii studenţi la medicină şi dacă se întorcea măcar unul, acesta putea să-i ia locul şi să-i întreţină pe ceilalţi doi în facultate. Iar tânărul a spus imediat: “Fii liniştit, odihneşte-te am să am eu grijă.”
În a treia zi după întoarcerea acasă s-a dus acasă la tatăl său şi i-a spus: “Tată, am vindecat-o pe femeia pe care tu o tratai de treizeci de ani”.
Tatăl a spus: “Tâmpitule! Femeia asta ţi-a plătit ţie studiile şi le plătea şi pe ale fraţilor tăi. Eu o ţineam în starea asta. Era o femeie foarte bogată şi îşi putea permite să fie bolnavă. Nu era săracă”.
Fă-o şi tu… E simplu. Totul începe acum!
Dacă ai răcit, nu lăsa subconştientul să te pună la pat. Nu asculta de cei din jur care-ţi zic: „Stai în pat, odihneşte-te, ia 10 pastile, mâine te vei face bine…”.
Eşti bolnav dacă permiţi acest lucru… Dar la fel de bine poţi să nu permiţi acest lucru.
Totul începe acum. Dacă de acum îţi spui că nu o să te îmbonăveşti şi vei avea grijă ca în momentele în care „boala” vine spre tine, tu să o trimiţi acasă… eşti deja un om de succes! 🙂
Da, e probabil să nu meargă perfect din prima. Nici la mine n-a mers. Dar te vei perfecţiona.
11 răspunsuri
Ca un om care a aplicat tactica asta ani de zile, poţi să îţi spun că e cel mai periculos lucru pe care îl poţi face. Poţi ajunge la momentul în care nu mai apuci să te întinzi în pat pentru că eşti întins pe asfalt. În plus, e o dovadă că eşti prea intransigent cu tine. Durerea de cap, o mică gripă sunt modul corpului tău de a-ţi spune că faci ceva greşit. Trupul nu îţi este inamic, nu e certat cu mintea ta. Dacă tu crezi că nu te poţi îmbolnăvi, nu o să sesizezi când încet-încet prinzi cine ştie ce infecţie sau virus sau ştiu eu ce. Din păcate, sunt Stan Păţitul, fost Superman feminin şi acum pledez pentru a fi mai humble faţă de propriile limite.
Eu unul n-am ajuns aşa departe, e drept… dar mi se pare că tu vorbeşti de o extremă. Tu vorbeşti de un om care a ajuns să ignore durerile corpului său.
Da, sunt de acord, mintea nu-i certată cu trupul. E coret să verifici de ce ţipă tripul şi să vezi cum poţi rezolva problema: atât că susţin că oamenii n-ar trebui să sară direct la doctor în cabinet, n-ar trebui să ia instant un Paracetamol şi n-ar trebui instant să înceapă să se plângă la toţi cei din jur.
Mă refer la o anumită atitudine faţă de problemele medicale care apar. Avem obsesia de a le agrava când de fapt controlându-ne puţin putem să le micşorăm foarte mult efectul.
Nu contest ce zici tu, avem nevoie de nişte limite.
Nu cred că acum eşti genul de om care se duce foarte des la doctor, care ia pastile una-două şi tot aşa… Am dreptate?
Da, e adevărat, nu sunt nici acum genul. Sunt de părere că, din păcate, oamenii ţin să trateze mai ales simptomele problemei, în loc să trateze cauzele. O răceală e semn că organismul tău nu e întărit cum trebuie, dacă ai grijă să remediezi buba trece, dacă nu faci pneumonie.
da….functioneaza mai mereu ! vad ca tot motivonti-ul este bazat pe „controlarea” subconstientului de fapt dar asta este un secret pe care putini trebuie sa il cunoasca :)) de ce il faci sa fie atat de …accesibil?
(daca ma gandesc mai bine nu multi o sa puna in practica si o sa asculte toate chestiile …depinde de persoana)
Secretul e de mult ştiut… şi mulţi aud de ele. Puţini îl cred şi-l încearcă. Eu îl promovez pentru că eu cred în el şi n-am nimic de pierdut dacă conving oamenii că el există, aşa-i?
nici eu nu ma pot imbolvani.de aproape nici macar nu am mai racit.dar cand ma stresez simt ca imi explodeaza stomacul.parca digestia mea se face in 2 minute si am senzatia de voma intensa chiar daca nu am nimic in stomac.ma mai doare uneori gatul si umarul drept si spatele,dar am scolioza descoperita in liceu.in rest,stau in frig,ma spal cu apa rece pe cap,dorm in curent,nimic.sistemul meu imunitar e perfect sau o fi supraactiv.cum as stii daca am o infectie in corp daca nu am febra?e ceva in neregula cu mine,stiu eu.deci pana acum,la felul neglijent de a avea grija de mine,raceam de cel putin 10 ori,dar eu nimic.sunt chiar ofticata ca nu stiu ce-i cu mine…ce mi se intampla!?
Sa va spun cum procedez eu cand am o durere sau o migrena.
1: Adopt o atitudine pozitiva !
2: Nu spun nimanui despre asta (deoarece nimeni nu te poate ajuta + ca iti poti programa subconstientul sa continue durerea)
3: Iau o pauza de la orice activitate , 20 minute
4: Ma intind in pat , inchid ochii (in liniste de preferat) si :
a) primele 10 minute imi amintesc clipe in care m-am simtit vesel, puternic, plin de viata si increzator. Imi amintesc aceste lucruri cu toate detaliile posibile.
b) urmatoarele 10 minute imi programez in subconstient sentimentele mai sus mentionate si incerc sa le simt pe deplin.
Prin aceste etape imi ,,pacalesc” subconstientul ca imi este bine si de cele mai multe ori functioneaza. Enjoy !!!
Acum 6 ani am gasit cartea lui Valeriu Popa „Vindecarea prin gândire” și am început să o aplic. De atunci nu am mai luat nici un medicament, nici un tratament, nici macar naturist pentru ca nu a mai fost nevoie. Cartea m-a ajutat mai ales sa constientizez cauzele. Merita sa o aveti – o gasiti cu o cautare pe Google.
Salut
Am si eu o intrebare ce este montivonti-ul si cum functioneaza si de ce e secret ?
Ce este motivonti-ul si cum functioneaza ?
Si de ce e secret ?
Da merita sa incercati si sa va documentati pe Google asta poaste va ajuta sa gasiti la intrebarile voastre.