„Toată lumea” şi „nimeni” nu există niciodată!
Adesea aud oamenii spunând: „Nimănui nu-i place ceea ce fac!”. Ba chiar de foarte curând am descoperită că o amică a scris o carte… Şi mi-a dat doar prima pagină din carte tocmai cu gândul că oricum mi-ar da degeaba mai mult pentru că nu o să-mi placă.
Am citit prima pagină şi pare a fi o carte foarte-foarte bună. Acum încerc s-o conving s-o publice… Iar ea-mi zice: „Nimănui nu-i place ce scriu, de ce să public aşa ceva? Mai omor şi eu nişte copaci?”.
Dar nu există „nimeni”. Este imposibil ca absolut nimănui să nu-i placă. Mie-mi place! Şi sigur mai sunt alţi oameni ca mine.
Dar desigur că roata se mai şi învârte: ştiu oameni care spun că „Tuturor le place ceea ce am făcut!”. Oare?! Oare chiar tuturor?
Nu spun că-i rau ca un om să creadă că lumii îi place ceea ce face – şi poate multora chiar le place – dar e un enunţ greşit.
Niciodată nu o să existe „Toată lumea” şi „Nimeni”.
Asta am învăţat-o în clasa a 7-a de la domnul Simon, un profesor englez care m-a întrebat ce nu-mi place la România. Eu pe vremea aceea eram un copil revoltat pe viaţă şi ţara asta… semi-depresiv… şi urât de toţi colegii cred.
I-am zis atunci lui Simon: „Ştii… toată lumea este…” şi atunci Simon m-a oprit: „NU EXISTĂ CONCEPTUL DE TOATĂ LUMEA!”. Eu, mic fiind, nici nu ştiam cuvântul „conceptul”. 🙂
Dar mi-a explicat că niciodată nu există „toată lumea” cum niciodată nu există „nimeni”.
Niciodată nu vei împăca toţi oamenii de pe planetă. Acceptă asta. E în regulă.
Si niciodată să nu asculţi de oamenii care spun că ceea ce faci este o pierdere de timp deoarece nu place nimănui! Nu-i adevărat. Trebui doar să-ţi găseşti „tribul” – cum ar zice Seth Godin. Tribul de oameni care se regăsesc în ceea ce faci.
