Dacă nu vrei să fii bolnav, nu te vei îmbolnăvi…
Dacă ţi-aş spune că poţi să nu te îmbolnăveşti niciodată dacă pur şi simplu vrei să nu te îmbolnăveşti, cum ai reacţiona?
Da, ştiu, probabil ai zice că-s un nebun! Apoi probabil mi-ai explica că: Boala e incontrolabilă. Dacă te-a prins, aia e. Dacă răceşti, răceşti… stai, bei ceai, iei pastile şi apoi trece. Dacă ai ghinion şi faci cancer, aia e… încerci nişte medicină şi dacă medicina eşuează… mori. E incontrolabil!
Dar e oare aşa cum crezi tu că e? Păi, nu, nu e aşa! E aşa doar dacă gândeşti că-i aşa. Şi da, tu gândeşti în momentul de faţă că-i aşa pentru că aşa te-a învăţat societatea să gândeşti. Dacă te doare capul trebuie să iei o pasilă. Dacă răceşti, mergi la medic. Dacă vomiţi, eşti însărcinată sau ai mâncat ceva stricat. Daaaaar iacătă, nu, nu e mereu aşa!
Ideea că boala e incontrolabilă este adânc implementată în subconştientul nostru. La fel e şi problema cu durerea de cap. Şi la fel e şi chestia cu consideratul unei zile urâte dacă afară plouă.
Am mai zis asta şi o repet: E o zi ploioasă cu adevărat urâtă? Păi… nu, dar dacă o considerăm urâtă de la bun începuţ probabil că va deveni urâtă. Din păcate.
Şi pe acelaşi exemplu putem zice: Este cu adevărat boala incontrolabilă? Păi… nu, dar dacă o considerăm incontrolabilă cu siguranţă nu o vom mai controla.
Cel mai bun exemplu sunt oamenii care ştiu să scape de dureri de cap prin autosugestie. Sunt mulţi prin jurul nostru. (E cineva pe aici care ştie să facă asta?).
Henry Ford era genul de om care scăpa de migrene fără pastile: „Fie crezi că poţi, fie crezi că nu – ai dreptate!”
Eu nu mă mai îmbolnăvesc!
Ultima oară când am fost puţin răcit îmi curgea nasul şi aveam mici migrene ce mă făceau să nu mă pot concentra asupra a ceea ce voiam să fac… Eu ştiam că voi păţi asta. În prealabil stătusem în frig. Ştiam, din punct de vedere fizic, că asta mă aşteaptă. Dar nu-mi făceam griji. Ştiam că în 24 de ore voi fi ca nou.
Dar doar eu credeam asta! Toţi oamenii din familie se comportau de parcă aveam nevoie de un real ajutor şi eram într-o neputinţă maximă. Mama îmi repeta: „Ariel, eşti bolnav, stai în pat şi odihneşte-te!” şi „Ariel, ia un Paracetamol ca să-ţi treacă mai repede.”.
Amuzant când îţi zic alţii că eşti bolnav, dar tu nu crezi, nu? Desigur, n-am luat pastile şi n-am stat în pat. Mi-am suflat nasul şi am lucrat într-un stil mai relaxat ştiind că imi voi reveni repede.
Dar asta-i un exerciţiu. În viitor nici nasul nu o să-mi mai curgă şi nici capul nu o să mă mai doară. Cu timpul te perfecţionezi şi învingi bolile mai repede.
Poveste mică
Un tânăr s-a întors de la facultate cu diplomă de doctor. Bătrânul său tată, care era tot doctor, abia îl aşteapta căci era obosit, muncise o viaţă. Avea trei fii studenţi la medicină şi dacă se întorcea măcar unul, acesta putea să-i ia locul şi să-i întreţină pe ceilalţi doi în facultate. Iar tânărul a spus imediat: “Fii liniştit, odihneşte-te am să am eu grijă.”
În a treia zi după întoarcerea acasă s-a dus acasă la tatăl său şi i-a spus: “Tată, am vindecat-o pe femeia pe care tu o tratai de treizeci de ani”.
Tatăl a spus: “Tâmpitule! Femeia asta ţi-a plătit ţie studiile şi le plătea şi pe ale fraţilor tăi. Eu o ţineam în starea asta. Era o femeie foarte bogată şi îşi putea permite să fie bolnavă. Nu era săracă”.
Fă-o şi tu… E simplu. Totul începe acum!
Dacă ai răcit, nu lăsa subconştientul să te pună la pat. Nu asculta de cei din jur care-ţi zic: „Stai în pat, odihneşte-te, ia 10 pastile, mâine te vei face bine…”.
Eşti bolnav dacă permiţi acest lucru… Dar la fel de bine poţi să nu permiţi acest lucru.
Totul începe acum. Dacă de acum îţi spui că nu o să te îmbonăveşti şi vei avea grijă ca în momentele în care „boala” vine spre tine, tu să o trimiţi acasă… eşti deja un om de succes! :)
Da, e probabil să nu meargă perfect din prima. Nici la mine n-a mers. Dar te vei perfecţiona.
