Suntem ființe sociale! Simțim nevoia de companie, de prieteni, de dușmani, de sufletul pereche… Și uite așa formam grupuri, familii, facebook-uri. Dar oare câți dintre noi fug de fapt de singuratate?
Eu sunt una dintre aceia! Da, recunosc, deși acum jumătate de an nu aș fi recunoscut asta! Eu?! Eu, care ma cunosc pe mine insumi atat de bine! Eu, care am muncit atatia ani la a fii independenta! HA!
Dar uite așa m-a aruncat viața în altă tară, cu altă limbă și… și singurătatea m-a lovit din plin! Am spus eu ca îmi fac acolo prieteni fără nici o problema, dar nu au venit ei chiar așa repede pe cât am “planuit”. Si atunci ce sa fac? Că doar acasă mergeam cu prietenii la o cafea și la plaja o luam mereu pe my bff.
Ce faci când ești singur? Te bucuri de tine sau te sperii de tine?!
Eu m-am speriat! Stăteau ascunse acolo înăuntrul meu fantome care nu și-au primit dreptul la replica pentru ca am fost prea “ocupată” cu prieteni, familie, iubit! Dar dupa sperietură am acceptat provocarea!
Am început să stau de vorba cu aceste fantome (nu, va asigur că nu aud voci). Și am vazut cum stau ascunse frustrări și judecăți stupide peste care am crescut de mult, dar nu le-am dat drumul. M-am întalnit și cu idei și scopuri care vor să fie îndeplinite și nu le-am băgat în seamă. Și uite așa sperietura s-a transformat în cunoastere de sine si scopuri faine…
Vă invit și pe voi să beti o cafea cu voi înșiva, și nu acasă, la un bar care va place mult, mult! Eu am aici unul superb cu oceanul la picioare!
Am ajuns să vă scriu datorită articolului „Căutăm Motivontiul din tine„. Mă numesc Karla şi sunt doctorand la Politehnica Timişoara. În prezent fac un stagiu de 6 luni în Porto, Portugalia. Aici am experimentat şi trăit multe şi m-am gândit să vă scriu un pic despre cea mai mare provocare de aici.
5 răspunsuri
Ai perfecta dreptate…ma aflu in aceeasi situatie, de a fi cu mine insami, intr o tara straina si daca la inceput imi era f greu si incercam sa mi umplu capul cu tot felul de alte prb, care poate nu mi apartineau, numai sa nu mi mai aud glasul propriei singuratati, acum nu mai am timp pt mine, pt a face lucrurile ce am descoperit ca mi plac, pt a ma dezvolta si a ma cunoaste cat mai mult si, intr un fel sau altul, pt a ma pregati pt reintoarcera in tara care sper sa se produca cat mai repede. Singuratatea si strainatatea in cazul nostru, daca stii sa le intorci in favoarea ta, fac f bine pt o perioada, ne scapa de prejudecatile pe care culmea, am constatat ca le caram degeaba de atatia ani … mult succes!!
Karla,frumos articol,si eu m-am regasit in ce ai scris mai sus. Poza pe care ai facut-o,e cumva facuta in Caransebes,parcul Teius ?
Da, Alina! Poza e facuta in Caransebes. 🙂
Ma regasesc si eu in ceea ce ai scris pe aici. E tare greu sa te cunosti,
pe unde esti? 😀