Vreau ACASĂ! Nu, nu la cei “n” pereţi pe care-i recunosc din copilărie… nici măcar la casa mea, cea pe care o amenajez cum vreau, o curăţ când vreau şi o murdăresc cum îmi place. Nu… vreau într-un loc al meu, în refugiul meu interzis celorlalţi.
Mă văd într-un bol de sticlă asupra unui oraş. Să fiu departe de oameni, dar printre ei. Să-i pot vedea, să le simţi emoţiile, să le văd zâmbetele, să adun fiecare faptă bună şi intenţie altruistă într-un nor, pe care să plutesc în bolul meu impenetrabil.
Să mă pot mişca în acest bol imens. Să fie deschis pentru a permite razelor soarelui să-l încălzească, să fie verde şi plin cu animale şi insecte vesele şi frumos colorate. Să fie simplu şi curat. Să mă pot mişca în voie pentru a vedea ceea ce mă interesează pe Pământ. Ceea ce-mi place şi vreau să accept. Să am amintirile frumoase cu familia şi prietenii mei în holograme, pretutindeni în el, să plutească alături de mine, într-un şir interminabil.
Să-mi pot aduna cele mai mari şi frumoase dorinţe într-un joben, pentru a le scoate de acolo deja înfăptuite. Să le văd continuarea şi să simt bucuria împlinirii lor.
Să-mi văd familia când îmi este dor de ea şi prietenii plecaţi departe. Să ascult numai muzica ce place sufletului meu, să gust numai din bucuria vieţii.
Să-mi pot proiecta pe unul din pereţii bolului masa mea în familie: bunici, părinţi, surori, copii şi nepoţi. Toţi împreună la aceeaşi masă, chiar dacă ştiu că timpul nu iartă pe nimeni şi nu va fi niciodată posibil aşa ceva. Dar să mă pot bucura. O masă imensa cu toţi cei pe care i-am iubit, iubesc şi voi iubi, dar nu-i cunosc încă, adunaţi împreună, zâmbind şi împărţind aceeaşi stare de bine.
Acolo vreau, în sufletul meu, în locul în care prea rar ajung din cauza vitezei în care-mi trăiesc viaţa uitând să dau valoare a ceea ce contează cu adevărat.
E grădina mea secretă în care mă retrag câteva minute pentru a trăi o veşnicie cu intensitatea şi speranţa unui copil.
Locul tău secret cum arată?
Scris de Sorina Zanfir.
Un răspuns
Acasa la mine….e la tarmul oceanului unde cerul si apa au culoarea ivuoariu – galben -alb -turcoaz,unde se afla toate persoanele dragi sufletului meu pe care le-am cunoscut sau nu,dar pe care le-am iubit….toti sant tineri,invaluiti in matasuri de culori asemeni cerului,care plutesc tinandu-se de maini,intr-o armonie deplina cu plantele,pasarile,animalele terestre si oceanice…E atata pace…iubire… si neaparat muzica lui Chriss Spheeris…Iar peste 5 ani voi implini 75 ani si ma voi duce acasa…..!!!!!pentru ca trebuie sa-ti spun ca pana atunci imi voi implini misiunea !!!!!