Lupta cu lenea
Lenea – cu toţii o ştim, e inevitabil. Problema este că nu cu toţii ştim să ne „comportăm” cu ea corespunzător. Unii din noi, ba chiar mi-aş permite să spun că marea majoritate din noi, lasă „lenea” sa ne conducă viaţa. Şi probabil că aceia din noi ce fac asta, o fac, culmea, tot din lene. E logic, nu?
Din lene noi acceptăm lenea. Lenea lenii cum ar veni.
Sunt câteva lucruri ce lenea „mi le face” şi eu o urăsc pentru aceste fapte:
Trezitul
» Dimineaţa
Lenea este inamicul numărul unul la prima oră a dimineţii. Mă trezeşte mobilul ce sună strategic de departe. Mă ridic să-l opresc, iar apoi am de luat o mare decizie: „Merg la baie sau mă mai arunc puţin în pat? Afara e întuneric, nimeni nu-i treaz încă!”. Dacă iau decizia de a mă băga în pat este clar că nu mai ajung la prima întâlnire a zilei / la prima oră la şcoală / la ora la care ar trebui să ajung la job.
Cum fac să nu mă mai întâlnesc cu lenea în fiecare dimineaţă? Sunt mai multe „artificii” pe care le folosesc aproape rotativ. Când am o dimineaţă încărcată îmi fac planul clar:
La 7:00 sunt treaz, la 7:10 sunt în duş, la 7:30 deja iau micul dejun, la 8:00 ies pe uşă.
Alteori, precum am mai scris şi alte dăţi, am observat că dacă mă trezesc cu 30 de minute înainte de ora de trezire sunt foarte energic. E ca şi cum pur şi simplu nu mă mai întâlnesc cu lenea. E adevărat că dacă pun capul pe pernă adorm… dar am observat că în aceste zile nici nu mă gândesc să pun capul înapoi pe pernă.
În zilele în care nu am nici plan făcut şi nici nu mi-a sunat alarma cu 30 de minute înainte de ora de trezire obişnuită sunt obligat să mă arunc în duş. Altfel adorm precum caii, în picioare.
» Oricând altcândva
Am obiceiul de a dormi la prânz dacă-s tare obosit… şi am observat că şi în acest caz lenea-şi face simţită prezenţă. După două ore de somn la prânz sunt un om terminat. Restul zilei sunt o legumă cu acte în regulă. Şi îmi e foooarte greu să mă ridic din pat.
Soluţia pentru mine în acest caz este ori să dorm puţin (maxim o oră), ori să dorm mult, toată ziua, să las lenea să-şi facă efectul, şi apoi să mă trezesc aproape de momentul nopţii, când chiar ar trebui să dorm. Mie-mi place să lucrez noaptea iar după o jumătate de zi dormită cu spor pot lucra noaptea foarte bine. Dar a doua zi nu o să mă pot trezi prea devreme, desigur. 🙂
Alte lucruri pe care trebuie să le fac
Am prostul obicei de a lăsa pe mâine ce am început azi (sau uneori ce am început chiar ieri). Soluţia în acest caz pentru mine a fost deadline-ul. Oricând vine vorba de ceva de făcut trebuie să-mi dau deadline-uri.
Şi când zic „oricând” vorbesc serios. Chiar şi pe plan personal îmi dau singur deadline-uri.
