Norocul este cea mai penibilă scuză
Tocmai am călat într-un rahat de câine pe stradă, acum, în drum spre casă. Sunt genul de om foarte nenorocos.
Când mi-e lumea mai dragă, fix atunci se întâmplă ceva. Spusele lui Murphy mereu mi se potriviesc. Dacă-mi ung un senviș cu unt și îmi cade din mână, sigur cade cu untul pe podea.
Dacă am nevoie mare de internet, fix atunci pică rețeaua.
Dacă trebuie să ajung repede undeva – nu răspunde nicio companie de taximetrie la telefon.
Sunt un exemplu perfect de om nenorocos.
În tot acest timp mi s-a dat să cunosc oameni incredibil de norocoși. Oameni care au văzut moartea cu ochii, dar acum sunt perfect sănătoși.
Oameni care au avut accidente de toate felurile și au supraviețuit cum nimeni n-ar fi crezut. Au supraviețuit de parcă erau într-un film cu happy ending de la Hollywood.
Și cu toate acestea… sunt enervat de numărul mare de oameni care chiar cred că există două categorii de oameni: cei norocoși si cei nenorocoși.
Fals.
Norocul nu există. Uite aici un documentar mișto pe tema asta.
Norocul este o iluzie. Este ceva inventat de oameni, precum Dumnezeu. Norocul este o speranță. Norocul este acel ceva ce oferă explicații atunci când ne lipsesc explicațiile.
De ce a câștigat Ion la loterie? Pentru că e un om norocos! Greșit. A câștigat pentru că de 20 de ani joacă zilnic la Loto.
Zilele trecute vorbeam cu un amic despre afaceri. Încercam să-i dau niște sfaturi.
Și atunci el mi-a spus că-s un om norocos. Și de aceea afacerea mea merge bine.
Dar el nu știe ce om nenorocos sunt eu!
Tot acest om este unul dintre acei oameni care a avut un accident ce putea fi mortal, dar acum este sănătos. Dacă te uiți la el, n-ai zice că a văzut moartea cu ochii.
De ce a supraviețuit? Pentru că a avut noroc! Greșit. A supraviețuit pentru că a căzut de la doar 25 de metri, nu de la 50. A supraviețuit pentru că ploua și pe jos, în loc de pământ, era noroi. A supraviețuit pentru că în cădere, chiar când și-a dat seama că era cât pe ce să moară, a luat niște decizii înțelepte. În ultima clipă.
La fel și eu. Afacerea mea merge pentru că am muncit. Pentru că zilnic îmi ocupă câteva ore din zi. Pentru că m-am ocupat de ea. Pentru că am vorbit cu cine trebuia și pentru că am făcut ceea ce am făcut până acum.
Norocul este doar o scuză.
Hai să nu mai dăm vina pe noroc.
Azi am călcat într-un excrement de patruped pentru că în loc să mă uit pe unde merg… mă uitam în altă parte – nu pentru că-s un om nenorocos. Nenorocul este în capul meu.
Pe viitor voi fi mai atent.
Apropos de noroc și cauză și efect, recomand cartea lui Malcolm Gladwell – Outliers. (poate fi găsită în română la 50 de lei aici și în engleză la 25 de lei aici)
