Zilele trecute mă uitam la TV în încercarea de a adormi şi am văzut o emisiune cu nişte domni ce s-au întâlnit printr-o ţară călduroasă cu nişte cimpanzei sălbatici!
Domnule, n-ai zice că un cimpanzeu poate să ia la bătaie 4 masculi feroce, oameni în toată firea, cu experienţă de viaţă, care oricum sunt la volanul unei maşini! Daaar, iacătă, cimpanzeul a sărit pe maşină, i-a scos pe rând, i-a luat l-a bătaie, unuia i-a mâncat jumătate de palmă (la propriu), pe altul l-a ucis … şi tot aşa până ce UNUL din cei 4 adulţi s-a ÎNFURIAT şi şi-a înfruntat FRICA de cimpanzeu. Atunci domnul a luat o creangă şi a atacat cimpanzeul până ce acesta, privindu-l în cele din urmă supus, a luat-o la goană, de frică.
Emisiunea mi-a amintit de mulţimea de oameni pe care-i ştiu ce au o frică imensă de câini!
Azi stau şi mă întreb cum este posibil să-ţi fie frică de un simplu câine uitând complet că în urmă cu doar 2 ani eu fugeam de câini!
Şi mie mi-a fost frică de căţeluşi!
Pe cuvântul meu că mi-a fost şi mie frică de ei! Dacă mergeam seara pe un trotuar, iar în zare vedeam o haită, traversam vizavi instantaneu!
Acum aproximativ 2 ani de zile un câine m-a atacat când eram pe bicicletă. Eu pedalam calm iar javra a început să latre la picioarele mele. Eu, instinctiv, am zis să pedalez mai tare, să scap, dar de frică de fapt m-am dezechilibrat şi m-am oprit. Javra m-a muscat prin blugi, mi-a dat sângele şi, tot instinctiv, i-am dat una-n cap. Desigur, atât i-a fost. I-am demonstrat că-s mai puternic şi a fugit.
Nu, nu mi-am făcut anti-tetanus rabic, ştiam că nu voi păţi nimic.
1. M-am înfuriat!
Asemeni omului ‘cela din emisiunea cu cimpanzeii, m-am înfuriat! Întâi pe câine şi apoi pe mine, pe neîncrederea în sine şi pe frica mea!
Cum să vină o potaie de juma’ de metru să mă muşte?! Şi eu să îngheţ de frică!
Atunci mi-am jurat că la următorul câine ce mă atacă mă voi comporta exemplar: cu calm îi voi demonstra cine-i mai puternic – nu lovindu-l, ci prin atitudine.
2. Mi-am schimbat atitudinea!
Priveşte un câine un ochi şi ai să vezi că el înţelege ce vrei să-i transmiţi. Spune-i că ţi-e frică de el şi va lătra. Spune-i că eşti puternic şi va amuţi. Doar tu decizi ce vrei să-i transmiţi prin comportamentul tău!
Un câine chiar simte dacă ţi-e frică de el! Nu, nu observă că tremuri şi nici nu poate să-ţi citească gândul… totul se rezumă la atitudinea ta!
De atunci mă străduiesc să fiu impunător în faţa oricărui câine (chiar şi în faţa celor neagresivi). Îmi place să-i văd cum mi se supun. Au o privire supusă când le transmiţi mesajul corect şi începi să-ţi controlezi frica.
3. Uneori reapare teama… Dar mă controlez!
Da, uneori trec pe lângă un câine pe stradă şi îl aud cum începe să mă mârâie. Mi se face frică, dar mă întorc la el şi încep să-i spun cu voce tare să tacă din gură. Teoretic aş face acelaşi lucru doar privindu-l, dar de frică, simt nevoia să mă aud vorbind (uneori ţipând) la el – ca să fiu şi mai impunător.
Chiar şi după 2 ani de exerciţiu am momente când mi-e mai greu să mă controlez… dar încerc să nu cedez niciodată.
De la prima şi ultima muşcătură, de când m-am înfuriat, nu m-a mai muşcat nicio javră. Şi, cel puţin în Bucureşti, javrele-s multe şi foarte agresive.
Dacă scapi de frica de câini poţi scăpa de orice frică!
Frica de câini este un exerciţiu foarte-foarte bun. Îmi dau seama acum că oricine poate scăpa de frica unor animale agresive poate înfrunta orice frică. Metoda-i aceaşi: înfruntare directă, atitudine corespunzătoare, control maxim!
A fugii de propriile temeri este o strategie sortită eşecului.
– Jeff Keller
9 răspunsuri
Eu nu ii bag in seama si nu imi fac nimic. Dar am si eu momentele mele.
Inainte imi era frica de paienjeni si cum ii vedeam chemam pe cineva sa ii omoare sau ma chinuiam eu sa ii omor daca nu era nimeni prin preajma. Apoi am inceput sa ii prind cu o cutiuta de plastic si sa ii arunc pe geam ca sa nu mai moara si acu nu imi mai e frica de ei.
Eu mi-am înfruntat frica de câini printr-un efect Placebo;citisem că dacă strângi pumnii,câinii nu îţi vor mai simţi frica.Astfel,strângeam pumnii şi mă simţeam încrezătoare.
Cu timpul,m-am prins că probabil chestia asta e doar un fel de leac băbesc,dar prea târziu-frica a fost învinsă:)
Şi da,chiar e un exerciţiu bun,un fel de curs ca să înveţi să te arunci cu capul înainte în frică-in the good way.
mamei mele ii e frica de caini eu doresc f mult sa am un caine dar nu ma lasa sa intamplat de la ceva din copilarie as vrea sa nu-i mai fie frica
Ai să vezi cum, dacă ai atitudine de bărbat și înveți s-o arăți chiar și în fața câinilor, nu numai că nu te bagă în seamă, dar unii dintre ei merg după tine pe stradă dacă doar te uiți în ochii lor.
Iar dacă te aleargă, oricât de mulți ar fi, fugi spre ei.
Da, fugi spre ei, nu cât mai departe de ei! 🙂
Saaau… mai bine nu fugi deloc. Stai pe loc şi arată că nu ţi-e frică. 🙂
Exact! Daca fugi spre ei… depinde de haita, dar poti sa te trezesti incercuit, si unui caine agresiv daca ii intorci spatele e cam greu sa-l mai intimidezi.
Asa stai pe loc si nu ii scapi din ochii si in momentul in care ii vezi ca raman la o oarecare distanta de tine si nu se mai apropie, te poti deplasa incet pana cand nu se vor mai simti amenintati si te lasa in pace.
O intamplare asemanatoare am patit si eu cand aveam vreo 16-17 ani, erau 2 caini care ma tot alergau cand ma intorceam acasa. Asta pana intr-o seara cand eram nervos (ceva probleme cu prietena) si n-aveam chef de ei. Bineinteles ca s-au luat iar dupa mine, m-am tot ferit de ei.. ei tot dupa mine.. pana m-am intors si am inceput sa-i alerg eu, au fugit mancat pamantu` si schelalaind in curtea unde dormeau. De atunci cand treceam prin zona, stateau in fundul curtii si latrau de la distanta la mine :)).
Si mie tot de caini imi e frica ariel si am una bucata de catel in fata blocului care in trecut nu ma agrea….sper ca exercitiul tau sa ma ajute :D,vedem cand ajung acasa
Frica de câini mi-a dispărut de mic copil, și a consistat în două etape:
Prima a fost când m-a mușcat un câine, în piață. Am plâns, dar mi-am dat seama că nu e așa oribil pe cât pare.
A doua, și ultima, a fost când mi-am înfrânt frica față de un câine lup pe care îl avea un unchi d-al meu, și m-am dus și l-am mângâiat. Săracul nu mi-a făcut nimic, era jucăuș.
De atunci când merg pe stradă nu mai am nicio treabă. Poate să latre, că dacă te duci cu gesturi prietenoase, majoritatea câinilor îți vor răspunde lafel.
pai si ce te faci cand dupa tine se tine o haita de caini …vreo 5-6 specimene (pe sistemul daca unul te latra incep toti)…stai si te gandesti la atitudine?cum ai putea sa te uiti in ochii a 5 caini odata si sa zici ca nu ti-e frica?…si eu am fost muscata candva si acum incerc sa ii evit …ideea e ca nu e asa simplu sa scapi de o frica…