Scapă de frica de câini şi vei scăpa de orice frică!
Zilele trecute mă uitam la TV în încercarea de a adormi şi am văzut o emisiune cu nişte domni ce s-au întâlnit printr-o ţară călduroasă cu nişte cimpanzei sălbatici!
Domnule, n-ai zice că un cimpanzeu poate să ia la bătaie 4 masculi feroce, oameni în toată firea, cu experienţă de viaţă, care oricum sunt la volanul unei maşini! Daaar, iacătă, cimpanzeul a sărit pe maşină, i-a scos pe rând, i-a luat l-a bătaie, unuia i-a mâncat jumătate de palmă (la propriu), pe altul l-a ucis … şi tot aşa până ce UNUL din cei 4 adulţi s-a ÎNFURIAT şi şi-a înfruntat FRICA de cimpanzeu. Atunci domnul a luat o creangă şi a atacat cimpanzeul până ce acesta, privindu-l în cele din urmă supus, a luat-o la goană, de frică.
Emisiunea mi-a amintit de mulţimea de oameni pe care-i ştiu ce au o frică imensă de câini!
Azi stau şi mă întreb cum este posibil să-ţi fie frică de un simplu câine uitând complet că în urmă cu doar 2 ani eu fugeam de câini!
Şi mie mi-a fost frică de căţeluşi!
Pe cuvântul meu că mi-a fost şi mie frică de ei! Dacă mergeam seara pe un trotuar, iar în zare vedeam o haită, traversam vizavi instantaneu!
Acum aproximativ 2 ani de zile un câine m-a atacat când eram pe bicicletă. Eu pedalam calm iar javra a început să latre la picioarele mele. Eu, instinctiv, am zis să pedalez mai tare, să scap, dar de frică de fapt m-am dezechilibrat şi m-am oprit. Javra m-a muscat prin blugi, mi-a dat sângele şi, tot instinctiv, i-am dat una-n cap. Desigur, atât i-a fost. I-am demonstrat că-s mai puternic şi a fugit.
Nu, nu mi-am făcut anti-tetanus rabic, ştiam că nu voi păţi nimic.
1. M-am înfuriat!
Asemeni omului ‘cela din emisiunea cu cimpanzeii, m-am înfuriat! Întâi pe câine şi apoi pe mine, pe neîncrederea în sine şi pe frica mea!
Cum să vină o potaie de juma’ de metru să mă muşte?! Şi eu să îngheţ de frică!
Atunci mi-am jurat că la următorul câine ce mă atacă mă voi comporta exemplar: cu calm îi voi demonstra cine-i mai puternic – nu lovindu-l, ci prin atitudine.
2. Mi-am schimbat atitudinea!
Priveşte un câine un ochi şi ai să vezi că el înţelege ce vrei să-i transmiţi. Spune-i că ţi-e frică de el şi va lătra. Spune-i că eşti puternic şi va amuţi. Doar tu decizi ce vrei să-i transmiţi prin comportamentul tău!
Un câine chiar simte dacă ţi-e frică de el! Nu, nu observă că tremuri şi nici nu poate să-ţi citească gândul… totul se rezumă la atitudinea ta!
De atunci mă străduiesc să fiu impunător în faţa oricărui câine (chiar şi în faţa celor neagresivi). Îmi place să-i văd cum mi se supun. Au o privire supusă când le transmiţi mesajul corect şi începi să-ţi controlezi frica.
3. Uneori reapare teama… Dar mă controlez!
Da, uneori trec pe lângă un câine pe stradă şi îl aud cum începe să mă mârâie. Mi se face frică, dar mă întorc la el şi încep să-i spun cu voce tare să tacă din gură. Teoretic aş face acelaşi lucru doar privindu-l, dar de frică, simt nevoia să mă aud vorbind (uneori ţipând) la el – ca să fiu şi mai impunător.
Chiar şi după 2 ani de exerciţiu am momente când mi-e mai greu să mă controlez… dar încerc să nu cedez niciodată.
De la prima şi ultima muşcătură, de când m-am înfuriat, nu m-a mai muşcat nicio javră. Şi, cel puţin în Bucureşti, javrele-s multe şi foarte agresive.
Dacă scapi de frica de câini poţi scăpa de orice frică!
Frica de câini este un exerciţiu foarte-foarte bun. Îmi dau seama acum că oricine poate scăpa de frica unor animale agresive poate înfrunta orice frică. Metoda-i aceaşi: înfruntare directă, atitudine corespunzătoare, control maxim!
A fugii de propriile temeri este o strategie sortită eşecului.
– Jeff Keller
