Poate că e cea mai întâlnită, banală, agasantă, dar totuşi interesantă şi chiar inteligentă întrebare pe care o auzim atunci când suntem mici. Unii dintre noi au dat nişte răspunsuri incredibile, uimitoare, posibile sau imposibile. În fond, eram nişte copii. Şi încă suntem. Dar multe răspunsuri de atunci se răsfrâng în realitatea de astăzi.
Cert e că de curând am auzit iarăşi întrebarea asta într-un film şi imediat am încercat să îmi amintesc ce am răspuns eu la vârsta de atunci, cu gândirea de atunci. Ei bine, după un chin îndelung nu am reuşit. Singura variantă să aflu adevărul a fost să pun mâna pe telefon şi să o sun pe mama. Da, mama, femeia care mă cunoaşte mai bine ca oricine, femeia care îşi aduce aminte toate prostiile pe care le-am zis sau făcut… copil fiind.
– Săru-mâna. Ce faci?
– Ciao, uite de la muncă, în tren. Tu?
– Uite bine… de fapt nu. Mă chinuie o treabă de vreo jumătate de oră. Mă uitam la un film şi mi-am adus aminte de ceva. Spune-mi, când eram mică, ce răspuns am avut eu la întrebarea „Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?”
– Haha (râs în hohote!), chiar vrei să ştii? Ca să fiu sinceră, o sa râzi, dar vezi tu… aşa gândeai atunci.
– Hai spune-mi.
– Ai zis aşa: „Eu vreau să fiu televizor, vreau să ştiu totul!”
– Ha! Ştiam eu că am pretenţii şi aşteptări de la mine de mică!
Astăzi, însă, mi-am dat seama că nu voi putea niciodată să ştiu totul, dar întotdeauna o să vreau să învăţ, să excelez în ceea ce îmi doresc. Deci un sâmbure de adevăr există. Îmi urmez visul!
Pe de altă parte, mi-aş fi dorit ca atunci să apară cineva care să îmi spună că nu e o simplă întrebare, că e un fapt de viitor, că eu pot să spun absolut orice aberaţie (lucru făcut, vezi exemplu de mai sus), dar în timp trebuie să mă gândesc serios la treaba asta.
Sfatul meu: dacă vrei să ai chiar şi cea mai mică idee „cu ce se mănâncă” o anumită meserie, încearcă să o practici puţin sub formă de voluntariat, competiţii, concursuri, cursuri, orice. Vrei să fii sportiv? Du-te la câteva antrenamente. Vrei să fii fotograf? Fii mai atent la detalii. Vrei să fii prezentator? Exersează vorbitul în public. Vrei să fii medic? Voluntarii de la Crucea Roşie te aşteaptă. Vrei să fii profesor? Dă meditaţii. La şcoală nu înveţi lucrurile astea, fă-o singur!
Dacă mi s-ar adresa aceeaşi întrebare acum, aş spune ceea ce am zis mai sus: vreau, pot, trebuie să mai învăţ, să fiu mai bună!
Ţie îţi doresc inspiraţie, dăruire, motivaţie şi disciplină. Ah! Şi ambiţie!
2 răspunsuri
Cand o sa fiu mare (caci acum am 70 ani )vreau sa sa fiu copil , sa rad tot timpul , sa iubesc tot ce misca , sa mi-l aduca tata pe Ardelus,catelul meu negru cu stea in frunte calcat de o masina militara ruseasca, sa cred toate povestile ca fiind adevaruri cu zmei si cosanzene,sa o sarut pe mama – lung si apasat…..Am fost si actrita,si tehniciana,si sportiva,si vreo 30 ani – avocat…Sa stii Alina ca nu e rau,daca esti dedicata si motivata…Urmeaza-ti visul….poate ca aceasta e meseria in care vei excela….dar sa nu uiti sa tepastrezi in credinta taa si sa nu te cuprinda mamona….
hahaha eu voiam sa fiu Doamna Craciun, sotia mosului, ca sa fiu inconjurata de zapada si cadouri (uneori ziceam ca ma multumesc si cu rolul de sotie al domnului mos nicolae)