Oare ce aduce dependența?
Să pornim de la ce înseamnă să fii dependent.
Poți fi dependent de iubire, de lumină, de o persoană etc. Există mii de feluri de a fi dependent.
Nu cred că există oameni care să nu aibă o dependență.
Dependențele de orice fel sunt o formă de refulare din fața îngrădirilor la care te supune societatea.
Îți găsești echilibrul sau dezechilibrul în ele. Unele devin hobby sau obsesie.
Eu sunt dependentă de cafea, de muzică bună, de citit și de scris.
Dependențele mele sunt sinonime cu plăcerile mele.
În fiecare zi beau cafea, citesc, ascult muzică și mai nou scriu câte ceva.
La alți oameni se transformă în viciu cum ar fi: drogurile, alcoolul, fumatul, sexul etc.
La fel și cu victimele violenței în familie. De multe ori victimele stau lângă agresorii lor până sunt omorâte, deși ar fi putut să plece de mult. Și uite așa dependența se transformă în boală.
Dependențele transformate în viciu modifică psihicul individului, care de cele mai multe ori se autodistruge și în același timp îi afectează și pe cei din jurul lui.
Trebuie să ai o voință puternică ca să reușești să treci peste o astfel de dependență.
Și sportul practicat în exces dă dependență. Am colegi care petrec două, trei ore pe zi la sală.
Și voluntariatul poate fi o formă de dependență. Dependența de a face fapte bune, de a-ți ajuta semenii.
Ce îți aduce ea? Depinde din ce parte o privești. Oricum ar fi este o experiență bună sau rea în funcție de alegerile fiecăruia.
Oricare ar fi dependența nu trebuie să te domine. O dependență nu poate fi suprimată, ea poate fi înlocuită de o altă dependență. Vezi aici zicala în care se zice că suma viciilor trebuie să rămână constantă.
Orice exagerare a dependenței este dăunătoare.
Atât timp cât nu îți afectează calitatea vieții, se poate transforma în obicei.
Dependența de alte persoane te poate face nesigur, lipsit de încredere în forțele proprii. Mulți oameni nu întreprind nimic până nu au aprobarea altora. Așa cred că sunt scutiți de responsabilitatea acțiunilor lor.
Însă este doar o minciună deoarece poți să nu ai rezultatul scontat și chiar dacă ai vrea să dai vina pe altcineva ești singurul responsabil.
Dacă nu reușești să îți însușești propriile decizii în viață atunci viața te poartă ca o frunză care cade din pom toamna și plutește în derivă prin aer.
Unii se mai și miră de ce li se întâmplă tot felul de lucruri.
Așa că trebuie să gândești singur și să îți scrii destinul așa cum îl plăsmuiești tu.
Pentru că fiecare are propria călătorie prin această viață și ținând cont că nu trăiești de două ori e păcat să nu faci ceea ce îți place.
Măcar dacă greșești să o faci pe barba ta.
Este și un act de curaj să iei taurul de coarne și să îți rescrii traseul vieții tale mai ales atunci când ai fost dependent multă vreme de o persoană.
Însă nu imposibil și ce mare bucurie îți produce această eliberare, e ca o mântuire, ca o boală gravă de care ai suferit și acum ești pe deplin vindecat.
Îți luminează mintea și fața ca și cum ai fi avut o pâclă și nu mai vedeai drumul.
Ce minune? Ca prin farmec începi să gândești, să mergi singur, să faci ceea ce credeai că nu poți.
Așa că dependența nu trebuie să îți înfrângă zborul.
Deschide larg aripile și zboară spre soare ca un cocor alb, eliberat de orice teamă.
Un text de Elisabeta Neagu
