Tu ştii să asculţi?

Majoritatea dintre noi ne-am considerat întotdeauna buni în a da sfaturi, întotdeauna am crezut că doar ascultând câteva vorbe ale unui prieten suntem persoana cea mai capabilă să îl ajutăm doar prin cuvinte. Dar te-ai întrebat vreodată dacă ştii într-adevăr să asculţi? Dacă ştii să asculţi cu inima şi nu cu urechea? Dacă simţi ce ţi se spune şi ce ţi se cere?

Avem impresia că dacă un prieten trece printr-o perioadă dificilă, grea, frustrantă şi apelează la noi să îi oferim un umăr pe care să se descarce, o mână pe care să o strângă, o oră din viaţa noastră să îi fim alături, îl liniştim şi îl ajutăm cu nişte sfaturi venite total din exterior. Dacă omul ăla apelează la tine în momentele acelea foarte grele, înseamnă că are încredere în tine şi, disperat, chiar dacă nu lasă să se vadă, îţi cere ajutorul, îţi cere să îl salvezi. Ai stat vreodată să analizezi cu adevărat ce vrea el de la tine, ce are el nevoie, ce simte el şi ce simţi tu? Un om simte când vrei să îl ajuţi cu adevărat… fă-o mai des atât pentru el, cât şi pentru tine!

Uneori nu e de ajuns un simplu sfat, sau o strângere statică de mână sau un zâmbet fad. Toate lucrurile astea trebuie să vină din suflet, să prindă viaţă atunci când le transmiţi. De cele mai multe ori are nevoie de noi, de mine, de tine. Cu tot sufletul, din tot sufletul. Să fii acolo, lângă el, să îi oferi toate lucrurile astea sincere, minore şi totuşi atât de mari şi importante. Suntem oameni, nu suntem total dependenţi unii de ceilalţi, dar în momentele dificile suntem mult mai liniştiţi dacă avem un om bun aproape.

Fii tu omul bun de care are nevoie prietenul tău! De ce? Pentru că vor fi momente când şi tu vei avea nevoie de un imbold să depăşeşti anumite situaţii. Pentru că după ce îl vezi la pământ iar tu vei fi reuşit să îl readuci pe linia de plutire, nu îi faci numai lui un bine. Implicit tu te vei simţi extraordinar, te vei simţi om.

Fii tu omul bun în lumea asta şi aşa rea şi dificilă!

Aşadar, tu ştii să asculţi?